Divort pentru doi

Capitolul 3

 Petrecerea data in cinstea lui Anasatasio Sabbatini era in plin apogeu cand Maya ajunsese in acea sambata. Fusese pe punctul de a nu merge, dar se gandi ca, daca nu va merge Giorgio va veni dupa ea si atunci ar fi fost mai rau.

Acum mai mult ca niciodata avea nevoie sa se mentina la distanta de el. Voia sa isi pastreze secretul cat mai mult timp posibil. Mai facuse inca trei teste de sarcina si toate avusera acelasi rezultat. Pozitiv. Avusese o senzatie de amenteala la gandul ca era insarcinata, si ca purta un pantecul sau un copil. Dar avea doar sase saptamani. Era inca prea devreme pentru a avea garantia ca totul va iesi bine. Avorturile pe care le avuse in trecut se produsera pe durata primelor opt saptamani de sarcina.

Un numar impresionant de ospatari se plimbau printre invitati cu tavile pline cu tot felul de bauturi.

- Signora Sabbatini - ii spuse unul dintre ei. - Doriti o cupa de sampanie?

- Multumesc - raspunse ea, afisand un zambet de complezenta. - As prefera un suc de portocale.

Cu paharul de suc in mana se indrepta catre zona de receptie , acolo unde Anastasio Sabbatini era inconjurat de numeroase personalitati, si bineinteles de intreaga familie Sabbatini.

Maya se imbracase foarte elegant pentru acea petrecere. Trebuia sa continuie sa reprezinte rolul de sotie model. Isi alesese o rochie fucsia, care ii scotea in evidenta blondul natural al parului sau, si bronzul pielii. Purta o pereche de pantofi cu tocul destul de inalt, insa nu suficient incat sa fie la inaltimea barbatului care se apropia in acel moment de ea si ii puse o mana pe spate. Simti o mica tresarire si fusese pe punctul de-asi scapa paharul din mana.

- Giorgio! Ce naiba crezi ca faci - exclama ea foarte iritata.

- Esti superba in seara aceasta, Maya - replica el fara sa dea prea mare importanta cuvintelor ei si apropiindu-se de ea pana o facu sa ii simta rasuflarea pe gat. - Mmm... vad ca te-ai dat din nou cu acel parfum. Merge bine cu personalitatea ta.

Maya isi arcui o spranceana si se indeparta de el cativa pasi.

- Cred ca ar fi mai bine sa mergi langa prietenii tai. Toata lumea o sa inceapa sa susoteasca daca o sa ne vada impreuna. Nu vreau sa mai am incidente cu presa.

- Lasa-i sa vorbeasca - spuse el cu un zambet batjocoritor. Sau nu pot sa stau un moment langa cea care in scurt timp va deveni fosta mea sotie? In plus, trebuie sa dicutam unele chestiuni.

- Daca te referi la vila din Bellagio, trebuie sa iti spun ca nu mi-am schimbat parerea. Deja am trimis toate actele avocatului tau. Nu sunt dispusa sa ma las expediata numai asa. Ti-am spus clar ca vreau acea propietate.

- Stiu - spuse el , luand o cupa de sampanie de pe tava unui ospatar care trecu prin dreptul lor. - Dar exista o mica problema - continua el dupa ce lua o inghititura buna din bautura. Si eu de asemenea o vreau.

- Pai atunci un lucru este foarte clar - spuse ea cu un usor zambet ironic. Amandoi nu putem sa o avem, nu crezi?

Giorgio ii arunca o privire atat de dura ca si otelul.

- M-am gandit la asta. Mi-ar placea ca, pe durata urmatoarelor doisprazece luni, acea vila sa ramana in continuare o mosie exact cum a fost pana acum, fara nici o schimbare.

- Si dupa? - intreba ea suspicioasa.

Giorgio mai lua o gura de sapmpanie, intarziind intentionat raspunsul pentru a da o mai mare tensiune si interes cuvintelor sale.

- Daca dupa aceste doisprazece luni, iti doresti in continuare acea vila, o vei putea cumpara de la familia mea.

- Oh, haide! Doar nu vorbesti serios? - exclama ea.