Oare ce voi alege?!
Sa ma bucur de iubire sau sa pornesc un razboi,sa fiu omul sau demonul...
Nu voi scapa niciodata de intuneric...dar pot aduce o raza de lumina in viata mea....
El ma privea cu o ura patrunzatoare tinandu-se de medalionul ce îmi atârnade la gât. Cei doi gardienti se îndreptau catre noi cu armele la vedere gata sa le foloseasca dar le fac semn sa se opreasca. Nu îi dadusem încă drumul,mâinile mele îl tineau nemiscat la pamant dar îmi bagasem sabia la loc în teaca...
,,Cine esti?!" întreb cu disperare,încercând sa întrerup privirea ce îmi rascolea sufletul.
Se uita la mine apoi la medalion fara sa scoata un cuvânt si asta ma tortura si mai tare.
Fata lui sculptata,parul saten cu varfuri arse de soare,deschise la culoare si ochii aceea de un caprui limpede în care puteai vedea durere,suferinta si multa ură...îmi facea inima sa tresara dureros de parca o atingea.
,,Nu vrei sa spui cine esti!?" continui verbal pe un ton grav si ridicandu-ma de jos îl trag si pe el dupa mine...,,Atunci voi afla si singura" zic si luând de jos pumnalul cu care probabil vroia să ma omoare,îi fac o mica crestatura în palma si îmi pun buzele peste ea.
În mintea mea se derulau imagini cu repeziciune.
Un tanar soldat purta o conversatie cu el... 'În seara asta ma duc la palat frate,am fost ales' 'Ai grija nu îmi place deloc ceea ce vrei sa faci' 'Stai linistit ce se poate întâmpla,poate cu aceasta ocazie ma si avanseara.' 'Mi-e teama' Tanarul se pregateste sa iasa pe usa odai...îsi întoarce privirea pentru ultima data catre barbat. 'Ai grija de mama cât sunt eu plecat Damian' apoi îsi pune coiful în cap si trânteste ușa în urma lui.
Acea ultima privire mi-a înghetat rasuflarea...era tânărul soldat pe care eu îl omorâsem...aceeasi privire ,însa verdele din ochii lui o facea cu mult mai patrunzatoare.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Imi trag buzele de pe mana lui speriata si îl împing departe de mine.Atunci cei doi gardieni îl prind de brate ținându-l memiscat. Eu scap pumnalul din mana cu zgomot si îl privesc îngrozita.Ceva îmi trezise din nou anumite sentimente la viața iar cel de vina ,ma copleșa.
,,Damian" zic cu glas stins.
El încă ma priveste cu ochii înflacarati.Aveau aceeasi privire doar ca a lui era plina de regret si furie nu de teama si frica ca a fratelui sau.
,,Nu mai e nimic de facut aici...Dați-i drumul tanarului si sa ne întoarcem la castel."
