Intre dragoste si razboi VOL I

Întoarcerea...

Trasura era pregatita.Ne astepta un drum destul de lung înapoi spre casa însa eram fericita.
În ciuda celor întamplate ,aici mi-am dat seama ce înseamna iubirea,am cunoscut dragostea adevarata si mi-am facut un prieten loial pe viata.
Acum stiu ca Damian este unica mea iubire si îmi apartine asa cum eu îi apartin lui.

O ultima privire aruncata lui Stefan si ma urc în trasura.El imi zambeste si şoptit îsi i-a 'ramas bun'.
Portile cetații se deschid si pornim pe drumul de întoarcere.

○○○○

Pierduta printre ganduri si facându-mi mii de planuri în cap,nici nu am apucat sa îmi dau seama cand a trecut noaptea iar soarele a început sa patrunda printre nori.
Trasura se opreste iar Damian ma anunta ca am ajuns.Cobor si ma îndrept spre ușa hanului  unde urmeaza sa ne odihnim peste zi.
Bat cu putere iar o batrana îmi deschide si ne pofteste înautru.
În încaperea mirosea a vechi si vin acru iar în camera în care intrasem erau asezate cateva mese rotunde cu scaune din lemn.
Doua dintre ele erau ocupate de câtiva hoinari...probabil uitati de vreme si înecati în aburii alcoolului.
Glasul unuia dintre ei îmi atrage însa atentia si îndrept privirea catre el ,dar batrâna ma întrerupe atunci cand îmi spune sa o urmez.Urcam împreuna scarile subrede care scartaie la fiecare pas

,,Astea trei sunt singurele odai disponibile pe care le mai am...lumina nu patrunde daca trageti bine obloanele..."îmi zice si un zambet cu subânteles i se asterne pe buzele subțiri.,,Va costa zece arginti fiecare".

Ma uit la fata lacoma si îi întind saculețul cu monezi.

,,Nu doresc sa fiu deranjata pana cand voi pleca"...țin sa îi precizez.

Dupa ce în cântarește în palma ,încuvinteaza din cap si se retrage.

Cobor pentru a-i pofti si pe însotitorii mei în odaile lor și trec din nou pe langa cele doua mese ocupate.Ceva nu îmi mirosea a bine si aveam un presentiment ciudat.

,,Odaile sunt sus în dreapta...odihniti-va bine"...le zic celor care ma asteptau.

Acestia intra si înainteaza pe scarile zgomotoase.Eu raman în urma lor si ma uit cu atenti la cei care parca mă urmaresc pe sub ochi iar narile mi se umple de un miros  ciudat si acru.Dau vina pe hanul vechi si vinul prost de pe masa si înaintez în urma lor.

,,Mai bine plecam acum...ea e sigur monstrul care l-a sfartecat pe Matei.Ne va omorâ si pe noi daca afla cine suntem..."se aude un glas șoptind aceste cuvine cuiva.

Inima îmi tresare din piept si în minte mi se deruleaza imaginile cu acel lupul mare si negru ce îl atacase pe Damian.
Ma îndrept catre masa de unde banuiesc ca s-a auzit vocea si lovesc puternic cu pumnii în lemnul tare.
Unul dintre ei sare în picioare.Privirile lor speriate ma opresc sa nu îmi dezvelesc colții.

,, Aveti ceva sa îmi povestiti domnilor"..le zic pe un tot precipitat.

Erau doar patru dintre asa ziși talhari care ne atacase în acea seara...Probabil dupa ce si-au primit recompensa sau gandit ca ar fi bine sa sarbatoreasca cumva.Sunt din ce în ce mai sigura ca totul fusese pus la cale cu un scop si nu se întamplase pur si simplu.