Secretul...

166 22 0
                                    

O voce iritată ma trage din vârtej.
Femeia înalta si subtire cu rochie neagra era langa patul meu tulburându-mi visele.

,,Înaltimea sa te asteapta,e trecut de miezul nopții"
îmi zice scurt si dispare.

Ma ridic cu greu...sunt tulburata,iar în capul meu înca nu îmi dau seama daca totul a fost doar un vis sau chiar s-a întâmplat ...cert este ca în corpul meu înca simt un tremur.
Trag rochia pe mine cu repeziciune,pun si mantia groasa de catifea si ma grabesc sa cobor scarile ce aratau ca un vârtej de aici de sus.

Stefan ma astepta în curtea castelului alaturi de cei doi gardieni ai mei.
Cand ma zareste îmi zambeste misterios iar ochii lui sclipesc fermecator.

Am preferat ca Damian si soldatul ce ne însotea sa nu mearga cu noi de acrasta data.Erau mult prea expusi în întunericul noptii iar eu devenea vulnerabila datorita unuia dintre ei.

,,Îmi scuzati întarzierea"...spun si pașesc mai în fața.

Stefan îmi deschide usa si ma pofteste înauntrul ajutându-ma să urc în trasura.Raceala pielii lui îmi da fiori reci pe sira spinarii...si ma face sa îmi aduc aminte imediat de vis,sau ce o fi fost ăla.Ma priveste amuzat apoi urca în urma mea si se așeaza pe bancheta din față.

,,Ai dormit bine Eva?!"
ma întreaba cu o urma de subânteles în glas.

,,Cât se poate de bine înaltimea ta"
zic iar obrajii îmi rosesc usor.

Se apleaca încet în fata facându-ma sa ma apropi de el ,buzele lui îmi ating ușor urechea si rostesc soptit...
,,Ramane secretul nostru."

Tresar si fac ochii mari privindu-l ravasita...fusese un vis sau totul fusese real.
Fata mea întrebatoare îl amuza copios dar continuă.

,,Asta este micul meu talent frumasa Eva"...îmi spune vazându-ma gânditoare....,,Pot intra în subconstientul oamenilor,jucandu-mă cu mintea lor.Cum tu esti pe jumatate om am încercat si se pare că mi-a reusit...dar sa știi ca restul a venit de la sine,gândurile nu îmi aparțin"chicoteste el.

Raman fara cuvinte privindu-l în tacere iar pielea fetei îmi i-a foc.Se pare ca subconstientul meu nu a putut sa reziste tentatiei si dorintei din adâncul meu.

,,Nu e nimic rau sa te lasi purtata de ceea ce simti Eva...încearca sa ma linișteasca.Dragostea sub orice forma,nu e un pacat."

,,Stii bine ca inima mea apartine altcuiva,iar trupul meu la fel."

,,Omul acela are mare noroc...dar eu am o eternitate sa te astept iubire"spune serios si îmi mângâie obrazul cu degetele fine,apoi îl saruta delicat.

Vocea lui îmi încânta simțurile.Sună la fel ca susurul unei ape cristaline ce cuge din adâncul muntilor...farmecul lui te hipnotiza la propriu,la fel si frumusețea trasaturilor,avea un caracter si un comportament aparte...

○○○○

Trasura se opreste.

,,Se pare ca am ajuns la întrarea în sat...mă anunța.Vom coborâ aici pentru a nu fi observati.Cel care face nelegiuiri in tinutul meu va fi gasit cu orice pret."

Intre dragoste si razboi VOL IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum