Regrete...

140 21 1
                                    

6 Iulie 1468

Totul în jurul meu era întunecat...uram lumina soarelui,uram viata mea si uram ziua în care m-am nascut.
Suferinta ma adusese în pragul disperari si doru înca ma ardea.Iubira îmi macinase sufletul dar nu îmi oprisem sentimentele,îmi era fică că așa îl voi uita si nu voiam.

În ultimi doi ani m-am simtit ca o sclava,singurul lucru care îmi era permis era sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi întamplat.
Vladimir nu vroia ca cei din consiliu sa afle ceva asa ca participam la fel ca întotdeauna la întruniri si luam hotarâri alaturi de ceilalti.
Pentru el devenisem doar o sursa de putere...ma cauta decat atunci cand talizmanul i se golea.

Pentru ca acum cunostea lumina zilei si putea sa iasa oricand ,devenise iresponsabil si indisciplinat.Încalca toate regulile scrise si nescrise...dar în asa fel încat nu el sa para vinovat.Îsi stergea urmele atat de bine...nimeni nu il putea banui...numai eu stiam totul.Era atat de sigur de neputinta mea încat mereu venea si îmi confesa crimele oribile ce le comitea luând vieti nevinovate si lucrurile îngrozitoare pe care le facea.

Le jeleam vietile ca si cum ar fi fost a mea.Mă pedepseam de parca eu le luam pacatele si într-un fel asa era.Datorita mie el putea sa stea la lumina si sa faca tot ceea ce facea.

De Damian nu mai stiam nimic de mult.O singura scrisoare am reusit sa îi trimit atunci cand slujitoarea mea de încredere Marta a mers în sat sub pretextul ca trebuie sa îsi vada mama bonlava...

'Dragostea mea,te voi iubi pe veci chiar daca timpul ne va tine despartiti.Daca îti e cu neputinta te rog nu ma astepta,uneori viata este prea scurta si are cai necunoscute.Vreau sa fii fericit si sa traiesti din plin.
Cu dragoste a ta iubire vesnica Eva.'

.....iar raspuns lui a fost destul de scurt....

'Te voi astepta pana la sfârsitul vietii iubirea mea ,pentru ca inima mea nu poate sa bata fara tine.'

Ma bucuram ca este în viata si ca Vladimir își ținuse cuvântul si înca nu se atinsese de el.
Sentimentele mele nu se stinsese,ardeau ca un foc mognit din ce în ce mai tare si erau împletite cu un dor nebun.

○○○○

Planul meu sa îi sterg existenta lui Vladimir era aproape gata...asteptam decat momentul oportun în care îsi va arata slabiciunea iar atunci eu îl voi lovi cu putere.

,,Buna dimineata iubita mea Eva."

Vocea lui sâcâitoare îmi dadea incontrolabil stare de nervozitate.Îl uram mai mult decat orice pe acest pamant.

,,Bine ca te-ai trezit...este o zi minunata cu mult soare arzator chiar si tu scumpa mea împlinesti frumoasa varsta de 13 ani de viata....Offf cat mi-as fi dorit sa te poata vedea minunata ta mama Evelin cum ai crescut si scumpul nostru Victor ce femeie ai devenit"spune cu ironie în glas rânjind.

Ma uitam la el dar pentru mine devenise invizibil,iar rautatile lui nu ma mai atingea de mult.

,,Îti multumesc înaltimea ta."
îi raspund pe acelaș ton.

Intre dragoste si razboi VOL IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum