Amintirea...

126 19 1
                                    

Era liniste.
Stateam întinsa în patul meu.Mainile lui reci îmi atingeau trupul fierbinte.

,,Eva...te doresc atât de tare"
îmi sopteste la ureche.

Eram constienta ca voi face o gresala dar nu vroiam sa mi-l fac dusman.Marcus era un arversar de temut.Nu aveam nici anii si nici experienta lui iar puterea mea nu putea fi masurata cu a unui razboinic înnascut.

Ma las purtata de simturi si atât.Doar trupul  îmi reactiona la mângaierile lui,inima mea era însa absenta.

,,Vreau sa te cunosc mai bine înainte sa te am...nu îmi este de ajuns sa îti simt doar trupul fara sa îti vad sufletul,daca ma înțelegi...Vreau totul Eva".

Întorc capul si îi întalnesc privirea.Ochii lui albastri erau plini de dorinta dar si curiosi.

,,Ce vrei sa stii!?"

,,Povesrea ta".

Ma rasucesc si ma lipesc de pieptul lui dezvelit pe jumatate.Simt un impuls si mi-as fi dorit sa aud în acel piept o inima batând dar trec repede peste acest gând.

,,Poate ai auzit multe povesti de groaza,cu strigoi si demoni.Noi facem parte din ele si nici povestea mea nu este una frumoasa.
,,M-am nascut nestiind ce fel de fiinta sunt,am crescut atât de repede încat ma întrebam în fiecare zi daca o voi apuca si pe cea de mâine.
Multi ma cred unica dar eu ma simt blestemata."

Ma opresc pentru un moment,trag tare aer în piept si continui.

,,Parintii meu au murit atât de devreme...unul de mâna fratelui tau ,altu de propriile mâini.
Am fost tradata si tinuta captiva mult timp de Vladimir.Privata de libertate în propria casa unde ar fi trebuit sa fiu în siguranță.
Mi-am urlat disperarea si înghitit amarul,am suferit,am patimit dar se pare ca am învins pâna la urma tot ce m-a doborât.
Si uite-ma acum regina si conducatoarea unui regat."

Fara sa îmi dau seama lacrimile îmi siroiau pe obraji.Mi le sterge usor cu degetele si ma strange si mai tare la pieptul lui.

,,Esti demna de admirat Regina.Eu unul ma înclin în fata ta."
îmi spune sarutându-mi fruntea.

Ma cuibaresc ca un copil în bratele lui si ramanem îmbratisati si tacuti.Singuratatea disparuse din jurul meu o data cu aparitia lui.Poate nu simteam nimic altceva dar ma bucuram de prezenta sa aici.

.....

'Deschid ochii si îi privesc chipul,îi mangai liniile definite ale fetei si simt caldura si dragostea ce îl învaluia.
Îi cunoasteam atât de bine cântecul inimii încat puteam sa îl cânt o data cu ea.
Somnoros ma priveste printre ploape si îmi zambeste.Vocea lui dulce îmi sopteste...'Buna dimineata iubito'...apoi se apropie si îmi umple buzele cu dulceata gustului lui.
'TE IUBESC' îi spun printre buze.
Ceva cald îmi uda camasa,sângele lui curgea pe asternuturi.Îmi îndrept privirea catre pietul lui dar era gol...inima îi fusese zmulsa.

,,Damian"
strig cu groaza dar el nu îmi mai raspunde...'

Mă trezesc zguduita de niste brate puternice.

Intre dragoste si razboi VOL IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum