Intre dragoste si razboi VOL I

Sfarsitul....

Zilele treceau parca luate de vântul aprig de afara....
Eram deja sfârsit de toamna iar iarna începea încet sa îsi intre în drepturi.

Priveam portretul parintilor mei ce domea acum pe un perete în camera consiliului.
Mi-as fi dorit sa pot creste lânga ei si Victor sa ma vada ceea ce sunt acum.
Îmi sterg lacrima ce mi se ivise în coltul ochiului...nu era momentul sa plang.

Usa se deschide brusc,ma rasucesc iar un gardian întra grabit.

,,Înaltimea ta am gasit camasa asta împreuna cu acest bucata de piele scrisa agațata într-un pumnal de porțile cetatii...cred ca este un soi de mesaj sau avertizare."

Cu repeziciune zmulg camasa din mânile gardianului si o duc la nas sa îi simt mirosul.Era sânge de om...
O tineam în maini privind-o...atunci o imagine cumplita îmi strabate gândul...cu barbatul care statea sprijinit de prag cu gâtul sfâsiat si camasa alba patate de sânge.
Era aceeasi cu cea din visul meu.
O duc la gura pentru ai simti gustul sângelui...si o lipesc de buzele mele.Dulceata lui ce o cunosteam atât de bine îmi inunda gura.
Mintea îmi este invadata de gânduri ce se derulau cu repeziciune iar inima îmi este asaltata de sentimente coplesitoare.
Îmi treceau prin suflet ura,dorinta,agonia si suferinta...dorul si amarul dar ceea ce ma izbea cel mai tare era iubirea,o iubire patrunzatoare ce îmi întregea sufletul.

"DAMIAN..."șoptesc pe buze.

Cand reusesc sa ma dezmeticesc eram deja cazuta pe podea cu obraji uzi iar gardianul striga cu disperare la mine.

,,Va simtiti bine Înaltime?!..."

Strâng bucata de material la piept, ridicându-ma iau din mana gardianului mesajul si îl citesc tremurând.

'Ne întalnim la asfintit în padurea unde înca cenusa tatalui tau acopera pamântul.Daca vrei sa îl mai gasesti în viata vei veni singura.
Semnat V.'

Un val de furie îmi face trupul sa se încordeze iar ochii îmi ard la propriu.Îmi simt inima ca strapunsa de pumnal în care a fost înfipt mesajul iar sângele îmi pulseaza nebuneste prin tot corpul...

Iubirea vietii mele zacea undeva în mâinile dusmanului meu.
Eram singura vinovata daca i se întampla ceva...sufletul meu va fi patat o data cu moartea lui.
Nu aveam cum sa permit asta ,daca ceea ce vroia eram eu atunci putea sa ma aiba din nou pentru tot restul vietii.

○○○○

Cand reusesc sa ies din ceata gândurilor si sa ma adun,încep sa îi scriu lui Stefan câteva cuvinte de ramas bun.

'Poate când mesajul meu va ajunge la tine eu nu voi mai fi.Te rog sa ai grija de ce las în urma si sa lupti pentru pace chiar de ar fi sa îti dai si viata.
Te iubesc domnul meu si îmi pare rau ca nu am putut sa îti spun din nou asta privindu-te în ochi...cu mult dor a ta Eva.'

Înainte de ai incredinta mesajul solului,îmi strapung încheietura si umplu medalionul cu sângele meu.

,,Vreau ca ambele sa ajunga în siguranta la destinatie."