Intre dragoste si razboi VOL I

Deznodamânt...

Fiecare celula din corpul meu renaste cu fiecare minut care trece....
Eram strabatuta de zeci de implulsuri si ma simteam captiva în propriul trup....
Îmi venea sa urlu dar nu aveam glas...ma simteam paralizata si rece.

○○○○

Stefan Corvin

Orele se scurgeau,zilele treceau si ele.
Asteptam în tacere sa se întample ceva.Nu putea sa renunte...nu vroiam sa renunte.
Doua zile am strabatut pamantul cu trupul ei rece si fara viata în bratele mele.Nu vroiam sa o las sa plece,nu vroiam ca moartea sa mi-o ia.

Am cautat-o printre gânduri dar nici urma de ea...nu mai era si totus nu îmi pierdusem speranta.

Îi vegheam trupul ce statea asezat în patul meu.Era la fel de frumoasa si parca dormea.
Ma apropi si îi sarut buzele de acum reci si cu grija îi şoptesc la ureche.

,,Eva iubita mea...te rog nu ma lasa."

Ma asez din nou lânga ea,citind biletul ce mi-l trimisese iar si iar...
Medalionul ei îmi îmbratisa acum gâtul si ma facea sa o simt aproape.

○○○○

Totul se întrerupsese brusc...ma simteam mai usurata ca oricând si durerea disparuse complet.
Deschid larg ochii,înca nu stiam daca e vis sau realitatea...eram confuza,nu îmi mai auzeam inima batând.
Ridic o mâna si o privesc,pielea îmi era mai alba ca laptele si usor sidefata iar venele nu mai pulsau.
Încerc sa ma ridic dar slabiciunea din trup nu îmi da voie,în schimb simturile mele erau extrem de puternice ,nu ca de obicei.
Nu stiam unde ma aflu dar auzeau cum râul curgea în munti printre stâncile rigide si copitele caprelor negre ce se izbeau de pietre la fiecare pas.
Reusesc totus cu efort sa ma dau jos din pat si ma îndrept usor catre fereastra deschisa.
Vreau sa trag aer în piept dar nu îl simt.
Ved fiecare fulg de nea ce cadea lin...sunt de o frumusete uimitoare.Prind unul pe deget si îl privesc,atâtea forme încat nici cel mai bun sculptor nu ar fi reusit sa îl modeleze astfel,îi aud pâna si caderea de gheata când atinge pamantul înghetat.

Ma rasucesc usor când aud pasii venind din departare...stiam cine e îi simtisem mirosul divin înca dinainte sa îl vad.

Ma priveste zâmbind din pragul usi iar dragostea se citește în ochii lui senini ca cerul.Orice urma de tristețe i se ştearsese de pe chipul lui frumos ca de înger.

,,Nu pot sa te las singura nici macar pentru o clipa?!"
îmi spune râzând.

Sentimentul de bucurie pe care îl simt ma copledeste si încerc sa grabesc pasul spre el,bratele lui ma prind înainte sa ma prabusesc pe podea.Ciudat....nu mi se mai par atât de reci ca înainte.Ma ridic pe varfuri si îi sarut buzele cu dor,aveam impresia ca nu îl mai vazusem de o vesnicie.

,,Esti înca aici"...îi șoptesc.

,,Asa cum ti-am promis...Si voi ramâne pentru o veșnicie."

○○○○

Stateam amândoi în fata ferestrei din vitraliu acolo unde ne-am vazut întâia oara.
Ma simteam la fel ca atunci,parca îl vedeam pentru prima data,dar acum era mai frumos ca niciodata iar ochii lui de un albastru ireal aratau ca cerul senin de primavara.Privirea lui blanda îmi linistea sufletul si inima fara viața.
Îi mângâi chipul îngerului meu iar el îmi cuprinde mâna în palma tinând-o lipita de obrazul lui.

,,Înca nu pot sa cred ca esti aici cu mine,ce-i drept mai cam speriat...dar se pare ca tu ai sfidat moartea si acum ai devenit un vampir adevarat...unicitatea ta nu conteneste sa ma minuneze scumpa mea Eva...cum ai facut asta?!"

,,Eram unul"...tin sa îi precizez eu...,,Doar ca acum sunt mai puternica,agera,rapida si rece iar în ceea ce priveste transformarea mea...nu e o poveste foarte lunga,cadoul de la tine m-a ajutat"îi zic râzând.

Un gând însa ma framânta,asa ca ma desprind de el si ma apropi mai mult de fereastra ,pierzându-ma cu privirea în culorile ce dadeau încaperii o caldura aparte.

,,Ce te feamânta draga mea?!"ma întreaba vazându-mi neliniștea.

,,Damian"
îi spun scurt.

Acest nume înca stârnea în mine dragoste si dor...dar îmi era imposibil sa mai fac parte din viata lui.Nu doar simturile mi-au fost intensificate,ci si tot ceea ce simteam...trebuia sa îmi tin sentimentele pentru el în frâu.Trupul nu mai îmi era cald ca odinioara iar câtecul inimilor noastre nu se va mai auzi niciodata la unison soptind aceeasi melodie...trebuia sa îl las în urma de data asta pentru totdeauna,sa îsi traiasca viata iar eu sa îmi traiesc nemurirea.

,,Omul tau este bine acum...face o pauza apoi continua.
Dupa ce trupul tau a picat fara viata la pamant groaza ce îl cuprinsese era cumplita,se pierduse în abis si nu îsi doarea decât sa piara o data cu tine...abea am reusit sa îi zmulg pumnalul din mâna înainte sa comita o gresala,stiam ca nu mi-o vei ierta niciodata daca îsi pierdea viata in felul acesta...asa ca i-am curmat suferinta facându-l sa uite."

Îl privesc întrebatoare,el continua.

,,Am patruns adânc în mintea lui si i-am sters orice urma a existentei tale,dar nu stiu daca am reusit sa îi sterg si iubirea ce ti-o purta din inima.Apoi l-am dus înapoi la casuta din munti ca sa îsi poata trai viata fara sa îsi mai aminteasca de ororile prin care a trecut."

,,Multumesc."
îi spun lipindu-ma de pieptul lui.

,,Mai am o singura întrebare,ce s-a întamplat cu trupul lui Vladimir?!"

,,Hhhmmm...Dupa ce te-am ascuns pe tine de razele soarelui am avut cea mai mare satisfactie sa îl vad arzând."

,,Si Vanda?!"

,,A ars o data cu el,au ajuns amândoi în acelas iad ,si-o meritau,a vrut dragoste eterna...si asta a primit."

Îi citeam urma de regret de pe chip.Stiam ca în adâncul sufletutui lui înca o iubea,chiar daca îi tradase.Nimic nu ar fi putut sterge anii care trecusera peste ei si clipele in care nu o avusese decât pe ea.Îi va trebui si lui timp sa o jeleasca si sa treaca peste asta iar eu voi fi aici sa îl ajut,ne vom vindeca ranile deschise împreuna.

Acum,aici îmi era cel mai bine,vroiam sa îmi traiesc eternimatea în bratele lui, învaluita de iubirea ce mi-o poarta.Poate cândva ,într-o zi,voi gasi curajul si ma voi întoarce înapoi în tinutul meu.