Intre dragoste si razboi VOL I

Posesia...

Strabateam padurea îndemnând calul sa galopeze, fara a mai privi înpoi.Obrajii uzi îmi faceau trupul sa tremure ca varga,nu îmi dadusem seama pana atunci când se întețise si cât de rece era adierea vântului ce rascolea frunzele cazute din copaci...Sfârsitul verii venise o data cu sfârsitul unei iubiri ce îmi devora sufletul.Inima îmi ramasese acolo cu el,în acea mica odae din casuta alba de pe dealul înconjurat de munți.Aș fi ramas...aș fi ramas cu toata fiinta mea daca îl stiam în siguranta langa mine dar...nu era asa si mai târziu as fi regretat si probabil i-aș fi plâns moartea.

Înca aveam pe buze gustul lui iar ochii scaldati în lacrimi nu vroiau sa îi stearga imaginea de pe retina.
Galopam cu repeziciune printre arborii înalti  iar privirea îmi era încetoşata.

,,Într-o zi ma voi întoarce înapoi pe acelas drum...atunci va fi ziua în care nu voi mai pleca niciodata"... îmi promit eu.

○○○○

Intru trântind usa în urma mea.
Stefan tresare luat prin surprindere.Alerg spre el sfâsiata de durere si aproape cad în goana mea nebuna de a cauta alinarea.Ma prinde în brate si ma strânge tare parca vrând sa îmi alunge toata tristetea.

,,Nu mai plange draga mea" îmi spune stergându-mi lacrimile amare...,,acum te doare dar în curând totul se va rezolva...o sa vezi,timpul le rezolva pe toate."

Îmi sprijin capul de pieptul lui si printre suspine îi spun.

,,Vreau capul lui Vladimir....si îl vreau acum."

"Stiu draga mea...stiu."

Eram furioasa,toata viata mea mi-a fost rapita de un demon fara mila.Am fost manipulata si tinuta captiva doar pentru distractia lui iar acum nu îmi puteam trai viata alaturi de cel pe care îl iubeam, tot din pricina lui.Toate aceste gânduri îmi umpleau inima de ura.
Stefan îmi simtea fiecare sentiment ce îmi strabatea mintea si ma strângea cu si mai mare putere.Stia ca sunt pe punctul de a-mi opri sentimentele doar ca sa nu mai sufar.... si fara a mai sta pe gânduri asta am si facut.
În urmatoarea clipa privirea îmi era goala.Smaraldul din ochii mei a plalit,nu mai stralucea ca odinioara...totul era rece...la fel ca si inima mea.

○○○○

Mintea îmi era întunecata iar el ratacea prin ea.

,,De ce esti aici cand poti sa fi langa mine?!"

,,Esti sigura ca asta îti doresti?!"

,,De ce tu nu ma doresti?!"

Iar glasul meu suav îi gadila urechea.
Trupul meu gol se vedea în toata splendoarea prin camasa neagra de matase transparenta,paseam încet pe treptele de piatra iar materialul fluid se onduia în valuri ademenitor....
Îi simteam privirea doritoare,stiam ce cauta si stiam ca va ceda tentatiei.

,,Nu vei gasi nimic aici înafara de trupul meu fierbinte strigându-te pe tine."

,,Esti sigura de asta?!"

O alta întrebare însa fara nici un raspuns din partea mea.
Ma apropi de el si îi cuprind mijlocul subtire,mâna mea libera îi exploreaza abdomenul bine sculptat.Îmi plimb buzele pe pieptul lui si urc încet spre gâtul lui gustându-l cu limba,apoi îi vorbesc aproape de buze.

,,Nu ma voi întoarce...nu vreau sa mai simt durerea."

,,Dar nu asta îmi doresc"...îmi spune hotarât...,,vreau doar sa fi tu,cea pe care o iubesc cu adevarat...nu demonul care ai devenit fara sa îti dai seama."

,,Şşşştttt"
Si îi ating gura cu degetul aducându-l la tacere.

Ma prinde de umeri uitându-se atent în ochii mei.

,,Voi reusi,te voi face sa iubesti din nou cum nu ai mai iubit,o sa te zvârcolesti în bratele mele si vei simti cum îti renaste fiecare celula.Vei fi tu aceea care ma vei implora sa îți mai dau un strop de dragoste eterna."

,,Hahaha"
iar râsul mei malefic rasuna în încaperea goala de piatra...

Ma napustesc asupra lui cu salbaticie muscându-i buzele.Sângele ce i se scurgea avea un gust bun,îi savures cu intensitate în timp ce îmi plimba unghiile pe piele fina lasând în urma lor dâre rosiatice.

,,Renunta"
îi soptesc la ureche.

,,Nu voi renunta."

Fruntea îmi era acoperita de broboane de sudoare,ma ridic brusc cu privirea pierduta prin încapere.Eram în camera mea,în patul meu...Fusese doar un cosmar sau ăsta era cu adevarat începutul iadului si trebuia sa suport consecintele?!
Stefan ma privea din usa.Se apropie de patul meu si se aseaza usor langa mine.Ma mângaie încet pe cap sarutându-mi fruntea.

,,Nu te pierde cu firea,lupta cu golul din mintea ta...nu îl lasa sa te învaluie,te va trage în ura si pacat"îmi spune cu o voce serioasa.

Ma las pe bratele lui si oftez adânc.

,,Crezi ca voi reusi sa ma controlez,nu stiam ca va fi atât de greu sa îmi opresc sentimentul de iubire si sa lupt cu propria minte.
Atunci cand mi-am oprit sentimentele pentru a nu mai simti suferinta în urma mortii lui Victor nu a fost asa."

,,Sentimentul pe care tu l-ai oprit acum e unul mult mai puternic draga mea.Iubirea pura pe care i-o porti omului tau e adânca în inima ta.De aceea mintea se lupta cu tine.
Stiu asta de la tata atunci când a facut acelas lucru...si el a trecut prin asa ceva si mi-a povestit pentru a cunoaste adevarut si pentru a stii ce e de facut daca vrodata mi se va întampla asta.
Nu poti decat sa lupti cu tine si sa fi sigura ca vei castiga..."

Raman tacuta în bratele lui.Era singurul meu sprijin acum.

,,Nu pleca de langa mine....macar pana la lasarea noptii"
iar vocea îmi suna tremurat.

,,Dormi linistita...aici voi fi."

○○○○

Simteam ca cedez...demonii din mintea mea erau într-un permanent razboi cu mine.
Cosmarurile pe care le aveam de fiecare data când închideam ochii,ma speriau.
Se tot repetau si pareau atât de reale,toate erau cu mine omorând fara mila oameni nevinovati,le sfâsiam carnea si le beam sangele fara scrupule.Îmi era frica sa mai dorm si începusem sa ma simt epuizata.
Stefan nu mai putea face nimic decât sa îmi fie alaturi fizic,în zadar încerca sa patrunda în pâcla întunecate din capul meu si sa aduca putina lumina...eram singura care puteam lupta cu mine însumi.
Adesea ma pierdeam cu firea,furia si ura ce îmi cuprindea încet dar sigur mintea si trupul, ma facea un monstrul ce nu vroiam sa devin,daca as fi stiut ca ma pot transforma într-un ucigas cu sânge rece doar oprind aceste sentimente...nu o mai faceam,însa faptul era consumat si nu îmi ramâne decât sa lupt si sa înving într-un final altfel nu știu cum voi sfârși.