Confruntarea...

123 18 0
                                    

Sorele era aproape de apus,cateva raze sângerii mai brazda cerul îainte de lasarea întunericului.
Stateam pe tron asteptându-l pe Vladimir sa îsi faca aparitia.

Usile se deschid iar el intra ușor încercand sa nu fie observat.Fata satisfacuta si ochii rosi sclipitori îi dadeau de gol ca era îmbuibat de sânge.

,,Bine ai venit domnul meu...te cautam" îi spun cu voce suava.

Când ma aude îsi înoarce brusc privirea rânjind.

,,Iubita mea nici nu te-am observat...se pare ca te simti mult mai bine...remarca el.Te-ai cam îmbujorat."

Ma ridic îndreptându-ma spre el.Cu privirea agera ma masura din cap pana în picioare la cu fiecare pas.

,,Arați nemaipomenit si rochia asta îți vine perfect,esti mai frumoasa ca oricând"mârâie pofticios printre dinți lingându-si buzele.

,,Multumesc si tu la fel..."zic ca sa continui jocul.

,,Parca ma căutai...doresti sa îmi spui ceva ce nu mai poate fi amânat sau poate....?!"îmi spune plin de interes.

,,M-am gandit mai bine la relatia dintre noi...Urmeză sa îti fiu sotie asa cum mi-ai propus...Voiam sa îți marturisesc ca o sa accepta...dar am o conditie..."

,,Orice iubita mea,pentru tine orice."

,,Între noi nu vor mai exista nici un fel de secrete,vreau sa te cunosc mai bine...Iar eu promit ca voi fi a ta trup si suflet"pun accent pe primul cuvânt stiind cât de mult îl intereseaza.

Îmi plimb degetele pe buzele lui apoi i le sarut salbatic muscându-l cu pasiune.
Ma cuprinde nebuneste în brate si ma ridica satisfacut.

,,Nu stiu ce sa întamplat dar îmi place...Hhhhmmm stârnesti în mine atâta fior si dorinta Eva,nici o femei nu a reusit sa faca asta fie om sau vampir."

Dupa ce ma lasa jos îl prind de gulerul mantiei si desfacândui prinzatoarea,aceasta cade pe jos

,,Vin-o"
îl îndemn eu sa ma urmeze.

Eram atât de scârbita de vorbele lui si nu vroiam sa mai prelungesc momentul asa ca îl atrag încet cu miscari lente tragându-l de camasa în holul ce dadea spre camera consiliului.

,,Dar ce vrei sa facem aici?!"zice iar fata îi devine întrebatoare.

,,Ma gândeam ca este locul cel mai ferit din castel unde putem vorbi în tihna si as vrea tare mult sa îmi povestesti ce ai facut azi cat ai lipsit...fara sa ne auda musafirii nepoftiti..."iar vocea îmi suna suav.

,,Hhhmmm chiar vrei sa stii?!"

,,Ard de nerabdare iar la cate crime oribile ai comis în ultimul timp si toate acele detaliile sângeroase pe care mi le-ai detaliat, ce poate fi mai groaznic de atâ!?...Spune-mi,vreau sa stiu..."

Îmi plimbam cu interes degetul pe fata lui de piatra.Vroiam sa par cât mai interesata.

,,Nu au fost crime scumpa mea...a fost pura distractie...si lor le-a placut pana la un momentdat"iar râsul lui rasună în urechile mele.

Intre dragoste si razboi VOL IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum