Intre dragoste si razboi VOL I

Trecerea...

24 Septembrie 1515

Toamna îsi intrase în drepturi.
Timpul zburase ca pasarea care paraseste pamântul natal o data cu plecarea verii.

Reusisem sa ma stapanesc cu greu,trecusem peste lupta dintr minte si realitate si castigasem datorita lui.
Stefan ma salvat si mi-a aratat cum sa ma opun.Mi-a fost alaturi chiar daca l-am respins si am încercat sa îl omor atunci cand furia îmi otravise sufletul.El a fost cel care m-a scos din propriul iad ajutându-ma sa nu devin demonul ce ma stapânea.
De un lucru eram sigura acum...ma iubea cu adevarat...purta pentru mine o iubire adânca ce se infiripase în inima lui din prima clipa a întâlnirii noastre si crescuse cu trecerea timpului.
Si eu îl iubeam,dar nu cu aceeasi intensitate,nu asa cum ar merita si nu asa cum l-am iubit pe el...omul meu.

○○○○

Într-una din seri,umblam ca o fantoma prin castel framantata de ganduri negre...asa obisnuiam sa îmi fac veacun de ceva vreme...
Cedasem...nu îmi mai gaseam linistea nicaieri si uitasem ce este somnul.
Stateam asezata pe tron în întuneric si mistuita de ura ce îmi stapanise inima îmi faceam planuri macabre.
Stefan încercase de atâtea ori sa ma gaseasca dar nu mai eram nicaier în capul meu.Zidul înalt si gros se înaltase deja oricat as fi luptat cu mine.

Îi aud pasi greoi prin noapte si ma fac tacuta.Ceata din propria-mi minte îl vedea ca pe un intrus.Trebuia sa scap de el si trebuia sa o fac acum.

Îl las sa coboare scarile si la fel ca o fiara care îsi ataca prada ma napustesc înfigandu-mi coltii adânc în gatul lui.Reuseste sa ma desprinda de el si ma arunca izbindu-ma de perete.Ma uit la el prefacându-ma neputincioasa si scrâncind de durere chiar daca nu aveam nimic...
Speriat se apropie rapid de mine,atunci eu îi înfig unghiile în piept atingându-i inima.
În acel moment cu ultimele puteri îmi prinde mana cu ambele palme si intra adânc în subconstientul meu.

,,Eva stiu ca esti aici...lupta iubirea mea" spune cautându-ma cu disperare.

Ma gaseste ascunsa într-un colt ghemuita si slabita.Alearga si ma cuprinde în bratele lui sarutându-mi buzele uscate.

,,Sunt aici cu tine si nu te voi lasa.Prinde-ma de mana si nu îmi mai da drumul niciodata....Te iubesc cum nu am putut iubi pe nimeni altcineva."

Îi simteam dulceata din glas dar si teama ultimelor cuvinte...asta mi-a dat încredere ca pot sa ies la lumina si ca pot îndeparta întunericul.
M-am ridicat în picioare si am strigat cu atâta putere încat zidurile s-au prabusit lasând în urma lor doar cenusa.

,,Ajungeeeee...nu voi ceda."

Cand am deschis ochii am ramas înmarmurita vazând ceea ce eram pe cale sa fac.
Mi-am retras cu repeziciune mana si lacrimile au început sa îmi curga pe fata.
El se aseaza langa mine istovit si îmi mangaie parul.

,,Gata iubire,sunt aici si totul s-a terminat...ai castigat."

Printre suspine reusesc sa îi soptesc privindu-l în ochii

,,Si eu te iubesc."

Se uita la mine zâmbindu-mi fara sa mai spuna altceva.

○○○○

Din pacate a trebuit sa paraseasca tinutul si sa se întorca înapoi la cetatea lui în Est cu câteva luni în urma deoarece un sol trimis de Vanda îl anunta ca aceasta va pleca pentru un timp,nestiind cand se va întoarce.

Vizibil nedumerirea lui Stefan ma afectase si pe mine mai ales ca aceasta veste i-a grabit întoarcerea.

Asteptam cu nerabdare sa îmi trimita vesti.Plecarea ei ma nelinistea într-un fel.Vanda cea care nu l-ar fi parasit niciodata pe Stefan ,nici macar cu privirea,acum disparea fara urma si fara prea multe detali.
D

ar veștile întârziua sa apara.

Sedinta de consiliu se încheiase.Hotarâsem sa nu renuntam la cautarile noastre si sa dublam paza satenilor pana cand Vladimir va fi gasit.
Cateva disparitii misterioase avusese loc în sat dar fara urma de cadavru sau altceva si era vorba doar de fete tinere,virgine ,ceea ce ma facea sa cred ca este mana lui.
Probabil se pregatea de atac si avea nevoie de forte proaspete.

,,Cei mai buni gardieni ai mei vor patrula în fiecare noapte"...ma adresez eu membrilor din rândul oamenilor...,,Voi patrula si eu daca este nevoie."

,,Noi vom asigura paza în timpul zilei...Acum ca ni s-a întors un nou ajutor,unul dintre cei mai buni soldati "spune unul dintre oameni.

Inima îmi sta pentru un moment în loc si un singur nume îmi trece prin minte fulgerator...Damian.

○○○○

Stateam la masa hranindu-ma dintr-un pocal cu sânge proastat adus de sateni în aceasta dimineața.Ma uit în jurul meu si fiori reci îmi strabat pielea.Era pentru prima data cand realizam ca nu mai am pe nimeni langa mine.Înafara de gardieni si slujitori ,în castel nu mai statea nimenea si asta ma facea sa ma simt atât de singura.

Parintii mei murisera în cel mai cumplit mod...Vladimir,cel care ma crescut si îl credeam mentorul meu s-a dovedit a fi un monstru fara scrupule...Damian,omul în care avusesem încredere si îl iubisem mai mult decat viata mea nu îmi putea fi aproape si Stefan,prietenul meu de nadejde,îngerul meu calauzitor nu mai era acum langa mine...

Îmi ramasese doar un singur lucruri pe care puteam sa îl mai face încontinuare,sa ma împac cu gândul ca poate într-o zi Stefan se va întoarce iar pâna atunci sa îmi fac datoria de regina si conducatoare a consiliului si sa mentin pacea dintre neamuri.Dar nu în ultimul rând sa îl înfrang pe Vladimir cand va veni momentul.

Tacerea îmi este brusc întrerupta de gardienii care au întrat ca un vârtej pe usile masive din lemn tinand cu greu în mâini un trup înalt si svelt ce purta o mantie groasa de catifea,gluga acoperindu-i fata în intregime.

Nu îi cunosteam mirosul,iar curiozitatea ma face sa ma ridic si sa ma apropi de el cu repeziciune.

El îsi elibereaza mâinile din strsoarea gardienilor si mârâie catre ei.

,,Mi-o veti plati lașilor."

Stateam la mai putin de un metru în fata lui si asteptam ca macar sa se prezinte dar nu reactioneaza în nici un fel,atunci o iau înainte.

,,Cine esti?!"
îl intreb cu un glas impunator.

Îsi ridica privirea si dându-si gluga mantiei la o parte îsi dezvaluie chipul.
Culoarea ochilor lui ma face sa înghet pe loc si glasul îmi ramane blocat în gât....Stiam ca va veni si momentul acesta dar nu eram înca pregatita pentru asta chiar acum...