Intre dragoste si razboi VOL I

Nevoia...

,,Esti înca aici?!"

,,Nu am vrut sa te las sa astepti alt moment de a-mi fura o ultima sarutare,stii tu ...cea pe care vroiai sa mi-o dai cand am fost întrerupti"
îmi spune râzând.

Posesivitatea din glasul lui îmi placea,ma facea sa simt ceva aparte fata de tot ce simtisem pana acum fata de un barbat.
Ma îndrept spre el si îi cuprind mana.

,,Da-mi voie sa te conduc chiar eu în camera ta."

,,Ar fi o onoare"rânjește el.

Se lasa purtat de bratul meu.Îl trageam dupa mine pe holul lung si ne mișcam amândoi ca niste umbre întunecate.
La un momentdat ma desprind de el maresc pasul.Îmi face jocul,alergând în urma mea.Cand aproape ajung în dreptul odai lui ,ma prinde.
Intram îmbratisati pe usa masiva.Ma zvârcolesc în bratele ce ma strâng cu putere.Reuses sa slabesc strâmsoarea si apoi ma eliberez rapid.
Ma cuprinde din nou,iar pieptul lui definit statea lipit de umeri mei goi.
O mana rece îmi dă parul la oparte si îmi atinge barbia ridicând-o iar buzele lui aluneca încet pe gâtul meu.
Corpul îmi este cuprins de un freamat.
Ma rasucesc si îi sarut cu pasiune buzele,din instinct îmi înfig unghiile în pieptul de piatra.Un geamat greoi îi iese din gât.
Îi placea sa fie dominat,observasem asta,iar dorinta lacoma din ochii lui de gheata ma facea sa îl vreau în adâncul meu.

Ne lipim corpurile unu de altul iar bratele lui ma ridica.
Coapsele mele îi cuprinde mijlocul svelt.
Îmi gusta lacom sânii prin decolteul adânc facându-ma sa tremur ușor.
Sprijinita de masuta din odae las capul pe spate simtind cum coltii lui îmi zgâriau încet pielea,închid ochii si ma las purtata spre lumea necunoscuta în care el vrea sa ma poarte.

,,Esti sigura ca vrei asta?!"

O voce sâcâitoare îmi sopteste în cap.

,,E doar o dorinta de moment,nu face ceva ce ai sa regreti mai târziu...Nu cred ca vrei sa fie unul dintre cei ce îti va gusta sângele,asta îl va face sa îti cunoasca secretul si as putea sa îti spun ca nu este vampirul potrivit."

'La dracu' zic cu voce tare.

Deschid ochii si îl împing pe Marcus cu putere.El ma priveste nedumerit.

,,Am gresit cu ceva dulceata?!"

,,Nu...e doar vina mea.Nu cred ca este momentul".

Îl las fara o alta explicatie si ma fac pierduta în bezna.

○○○○

În linistea camerei mele stateam meditând si privind razele soarelui ce brazdau cerul tomnatic.

'Chiar trebuia sa intre în mintea mea într-un asemenea moment?!'...ma intrebam singura...'Sa fi blestemat Stefan Corvin...'spun vrând ca blestemul meu sa îl ajuna în acea clipa.
Poateca a avut dreptate si m-a oprit din gresala vietii si cu siguranța a facut un lucru bun dar lucrurile nu vor ramâne asa,mi-o va plati.Râd în sinea mea planificându-i o noapte întreaga de tortura atunci când se va întoarce.
Oboseala îsi face loc si pe chipul meu asa ca dupa ce fac îmi spal trupul de toate atingerile mistuitoare, ma întind în patul mare si ma las purtata în lumea viselor.

,,   'Te asteptam'..îmi spune imediat ce îmi simte prezența.

Statea sprijinit de tocul usii cu spatele la mine.Nu îi puteam vedea chipul dar vocea îmi era cunoscuta,acea voce dulce care îi dadea inimii mele fiori de iubire.

Încerc sa ma apropi de el dar ceva ma tinea pe loc.
Se întoarce încet,vazându-l... groaza ma cuprinde.
Gâtul lui era sfâsiat iar sângele îi patase camasa alba de bumbac.

'Damian'
strig cu disperare iar atunci vad cum o mana întinsa cu niste unghii lungi si ascuțite îi strapunge pieptul iar inima lui este desprinsa de trup,înca pulsând în palma demonului.

Vladimir îsi face aparita din umbra, corpului lui Damian ,fara viata pica pe podea cu un zgomot ce ma zguduie.
Trupul meu nu reactiona la nimic,sunt împietrita,simt doar lacrimile care îmi curg pe fața necontenit.

'Ti-am zis ca mi-o vei plati cu viata...dar nu cu a ta pentru ca de tine înca am nevoie frumoasa mea Eva,vei fi prizoniara mea pe veci pana cand ultima picatura ti se va scurge din vene' iar râsul lui malefic îmi face timpanele sa bubuie ca si cum cinevabatea foarte tare toba."

Ma trezesc speriata si plina de sudoare uitându-ma în jur...fusese doar un cosmar...dar unul atât de real încat nu îmi puteam reveni din tremurat.Mi-as fi dat o viata ca Stefan sa fie în aceasta clipa aici langa mine.Ma simteam atât de singura si neputincioasa...aveam nevoie de alinare.
Fara sa  mai stau prea mult pe gânduri ma ridic si ma duc sa o caut probabil în bratele gresite dar nu îmi pasa.

Pasesc usor fara prea mult zgomot,usa era înca deschisa asa ca intru fara sa bat...însa camera era goala.Îmi indrept privirea catre patul nederanjat,semn ca nici nu a avut de gând sa ramâna.

Cobor grabita scarile.Soarele îsi revarsase deja ultimele raze...iar apusul era aproape.
Îl gasesc pregatindu-si calul.

,,Domnul meu dar de ce te grabesti asa de tare , nu ai dorit nici asternuturile sa le deranjezi?!"îi spun zâmbind.

Privirea lui rece îmi provoaca un nod în gât.

,,Am dezcoperit ce ma nelinistea...acum drumul de întoarcere mi-e lung...daca ma scuzi înaltimea ta"iar vocea îi suna dur.

Ma pironesc în fata lui,nu îl puteam lasa sa plece,înca nu aflasem nimic iar vizita lui neasteptata îmi ridicase multe semne de întrebare.

,,Daca îti promit ca îmi iau revansa fata de tine...mai ramâi?!"

Rânjetul viclean i se asterne din nou pe buze.

,,Depinde de oferta..."

Stiam ca acum trebuie sa joc dupa regulile lui,altfel riscam sa pierd totul.
Ma apropi de el si îl prind de mana,îl trag în jos si îi sarut gura cu pasiune apoi îi soptesc.

,,Nu ai vrea sa cunosti împrejurimile în compania mea,apoi sa cinam împreuna?!"