Intre dragoste si razboi VOL I

Dorintă...

Vocile se auzeau din capatul holului.Era forfota mare în camera consiliului.
Ma îndret spre usa si o deschid cu putere izbind-o de perete.

,,Intra scumpa mea...te asteptam"îmi zice Vladimir frecându-si degetele.

,,Liniste va rog domni mei altfel nu ne vom întelege."
Atunci toti se grabesc sa îsi ocupe locul,forfota oprindu-se pentru un moment.

Eu stateam pe locul tatalui meu.Devenisem un membru care avea un cuvant de spus pentru ca mostenisem doua titluri ramase în urma morti lui.

,,Satenii din sud se plang ca sunt atacati seara...li se fura animalele din ograda chiar daca plateste tributul zilnic,le este teama sa iasa afara din casa la lasarea întunericului si nu au cum sa riposteze în vreun fel,sunt terifiati si au banuieli..." spune unu din oameni.

,,Nu este adevarat...noi nu facem asa ceva" zice unul din vampiri batând cu pumnul în masa.
Acesta fiind reprezentantul celor din Sud.
,,Nu atacam pe nimeni si mai ales sa le furam animalele cand stim ca asta reprezinta hrana lor si a noastra totodata..."

,,Atunci cum explici toate aceste dispariti?!" spune celalalt om.

,,Va rog domnilor...vom rezolva aceasta problema...linistiti-vă..."intervine Vladimir pe un ton calm gesticulând din mâini.

,,Mă voi duce eu sa văd ce se întampla cu adevarat"spun hotarâta.

În mintea mea asta era o şansa sa pot parasi castel.Nu îl mai vazusem pe Damian din seara aceea si trebuia sa îi vorbes.

,,Dar iubita mea Eva...situatia este destul de complicata si periculoasa pentru tine."

,,Îmi asum riscul...voi rezolva problema si voi afla ce se întâmpla de fapt iar cel care provoaca acest dezastru v-a plati"
....si ma ridic în picioare dând scaunul cu zgomot în spate pentru a nu-i mai da timp sa spuna ceva.Stiam ca nu are ce sa mi se intample pentru ca el ma dorea în viata.

,,Bine,vei pleca în aceasta seara...gardieni mei te vor însoti...Voi trimite acum un sol catre Sud sa anunte sosirea ta la castelul Corvinilor."

,,Vom trimite si noi ,doi dintre cei mai bun soldati sa va escorteze domnita"spune un om din consiliu.

Ies pe usa si ma grabesc spre camera mea.Speram ca unul dintre acei soldati trimisi sa fie Damian,altfel aveam sa ma abat putin de la traseu si sa trec prin sat.
Era un drum de trei zile în care noaptea aveam de strabatut paduri si cararile din munti iar ziua era necesar sa poposim pentru odihna.Trebuia sa ma pregatesc, nu stiam ce ma poate astepta.

Vladimir îsi face aparitia în odae.

,,Esti sigura ca vrei sa te duci în necunoscut...nu știi ce se poate întampla.Tu nu ai mai fost niciodata atât de departe de castel ...si de mine...Nu te temi?"

Stă sprijinit de stalpul patului meu jucandu-se cu unghiile zgomotos pe lemnul sculptat.

,,Nu îmi fac griji...De ce,îti este teama ca nu ma voi mai întoarce...fac o mica pauza sa îi vad reactia iar el se crispeaza....VIE?!"continui.