Intre dragoste si razboi VOL I

Adevarul...

Îi arăt cum s-a întâmplat totul....

Plina de teama si tristete îmi era inima...dar adrenalina îmi invadase corpul.Eram speriata si aveam lacrimi în ochi dar nimeni nu le observa...
Bietul soldat statea în fata mea privindu-ma cu teama.Nu aveam nici cel mai mic gând sa îi fac vreun rau dar probabil că el nu întelegea asta,pote fusese adus aici cu forta...ca si mine si acum ma vedea ca pe un demon cu chip de om iar instinctul îl îndemna să se apere.
Lupta nu era cinstita și știam ,de aceea am încercat sa evit sfârșitul tragic.Am jucat rolul pe care voiau cu toții sa îl vada si i-am lasat sa se bucurat de spectacol iar la final am vrut sa plec.
Deși m-au obligat sa o fac am refuzat însa într-un moment de teama si furie tânarul soldat a ripostat si atunci viata mi-a fost pusa în pericol.Dupa ce am realizat cele întâmplate timpul a început sa se destrame în jurul meu,as fi vrut sa fiu eu în locul lui si sa platesc cu proptia mea viata în schimb ca el sa traiasca.Nu era drept ce se întâmplase,nu am vrut nici o clipa sa îl omor.
Eram deja pierduta în întunericul mintii mele  si toata furia ce ma cuprinsese ma facea sa îmi doresc sa îi sfâsii în bucati pentru ceea ce m-au obligat sa fac,dar nevinovatului soldat care zacea fara suflare nu putea fi reînviat orice aș face.

Tanara vampiroaica a fost placerea mea sa o ucid...asa credeam ca ma razbun pe ei...pe neamul lor de monstri...din care fac si eu parte din pacate.Îmi uram natia si ziua în care ma nascusem...

Au urmat apoi zilele si noptile în care am zacut si m-am pedepsit.....saptamani si luni la rând ...am fost furioasa pe mine si le doream moartea fiecaruia...inclusiv tatalui meu.
Am plans cu lacrimi de sange,am agonizat în durere...am suferit si flamanzit si...

Vroiam doar sa mor....

○○○○○

El tresarea la fiecare sentiment ce îl lovea ca o sageata atunci cand vedea imaginile derulându-se în mintea mea.
Simtea durere si teama,furia si dispretul,suferinta si moartea... pe buze.A simtit mai mult decat trebuia si a vazut mai mult decat vroiam sa îi arăt.Dar nu ma puteam opri...pur si simplu inima se deschidea în fata lui ca o carte ce dorea sa fie rasfoita si imaginile cu mine pedepsindu-ma pentru toate greselile vietii îi patrundeau adânc în gânduri.

Cand am deschis ochii lacrimile îmi curgeau pe fata...la fel si lui.

,,Îmi pare rau ca a trebuit sa treci prin toate asta Damian...dar altfel nu m-ai fi crezut."
Îi zic cu voce ragusita ştergându-mi fata cu miscari rapizi sa nu vada micile broboane rosi ce îmi patau obraji.

El doar ma privea...îi auzeam inima cum îi bate cu putere iar ochii lui limpezi erau înecati în regret.

,,În tot acest timp ti -am dorit moartea...am crezut ca esti un monstru..."

,,Sunt un monstru...ceea ce am facut e de neiertat...daca aş putea ti -aş da viata fratelui tau înapoi...dar nu pot".Ridic pumnalul de jos si îl întind stând cu capul plecat.
,,Daca vrei acum este momentul...Omoara-ma...voi muri împacata ca te-am gasit si am reusit sa îti arat adevarul.Eu m-am eliberat de povara,poate asa vei scapa si tu de vinovatie ce te-a macinat în toti acesti ani."

,,Asta vroiam înainte sa cunosc adevarul, cu orice pret...dar exact asta ma facea de fapt pe mine monstrul."

Mintea mea începuse sa se limpezeasca iar cuvintele lui îmi facea ca inima sa simta ceva ce nu mai simtise niciodata.Nici atingerea buzelor noastre nu ma lasase indiferenta.Nu semana deloc cu raceala din sarutarile lui Vladimir.
Îi cad la picioare iar el se aseaza langa mine.Apropierea la facut sa auda bataile puternice din pietul meu.