Intre dragoste si razboi VOL I

Îngerul...

Noaptea a trecut dar soarele nu îsi putea face aparitia ,cerul era brazdat de norii grei si ploua marunt... asa ca ne-am continuat drumul fara oprire.

Cei doi gardieni erau de data asta mai înceti la lumina asa ca am decis ca Damian si camaradul sau sa le i-a locul si sa mearga în fața...sunt mult mai rapizi în caz de pericol pe timpul zilei.
Urma sa ajungem în Sud la ivirea zorilor...

Drumul a fost tacut si fara alte incidente...am stat cat mai ascunsa de privirea lui Damian,nu eram înca pregatita sa înfrunt sentinentul ce ma apasa iar el nu putea trece peste cosmarul în care intrase.
În micile popasuri în care ne-am oprit sa adapam caii sau sa ne dezmorțim oasele,eu am preferat sa ramas închisa în trasura cu gândul la creatura întunecata pe care nu o cunosteam.Stiam de existenta vrajitoarelor dar nu auzisem niciodata de o alta creatură a noptii care se transforma în lup si era gata sa atace oricând.

○○○○○

Ajungând în Sud, o cetatea falnica si mareata ni se asterne în fata ochilor. Castelul impunator cu turnuri de piatra domnea pe colina înalt ca un gigant iesit dintre stânci înconjurata de vai adânci.

Ajunsa la poartile cetatii acestea se deschid larg.Probabil ca solul lui Vladimir ajunsese la timp cat sa ne faca anuntata venirea.

Cobor din trasura iar un glas iritant ma întampina.

,,Urmati-ma"
spune scurt fara alte formalitati.

O femeie înalta si subtire statea în fata noastra.Ochii ei întunecati nu îmi inspirau deloc încredere.Pielea palida era pusa în evidenta de rochia lunga si neagra la fel ca si parul care îi curgea ca un val pe spate.Arata ca o vaduva îndurerata si nu parea foarte încântata de venirea noastra.

Am urmat-o în tacere iar în spatele meu cei doi gardienti stateau destul de aproape.Am preferat ca Damian si celalalt soldat sa ramana printre oamenii din cetate si sa aibe grija de cai.Daca se întâmpla ceva si erau din nou în pericol nu ma puteam stapani indiferent ce neam trebuia sa înfrunt.

Ajungand în camera tronului, observ o silueta stând cu spatele în lumina palida ce intra pe fereastra mare vitrata si îl facea sa straluceasca în sute de culori.

,,Înaltimea voastra..."
zice femeia iar silueta se întoarce.

Pentru un moment ma blochez si simt un nod în gât.Probabil cuvintele pe care doream sa le rostesc îmi ramasese blocate acolo si pentru o clipa uit sa mai respir.Barbatul din fata mea arata ca o divinitate coborâta pe pamânt.

,,Bine ai venit în tinuturile noastre frumoasa si unica Eva."

Înclin din cap zâmbind si simt privirea furioasa a femei care înca statea în umbra mea.

Vocea lui era suava si încantatoare...cand vorbea aveai impresia ca îți canta o melodie doar de el stiuta care te fermeca cu fiecare nota rostita.

Coboara treptele lent si ajunge în fata mea.
,,Va puteti retrage,aici este în siguranta" le spune gardienilor facand un gest cu mana...,,Si tu poti pleca Vanda."