Facebook chat

Capitolul 4

Sebastian Scott is typing*

Sebastian Scott: Te provoc sa-mi dai numarul tau de telefon ;).

*Hanna Collins has signed out*

***

Sebastian Scot: Hei...um, mai esti acolo? Iti trimit mesaje de 2 zile in continuu. S-a intamplat ceva?

Sebastian Scott: Heei?

Sebastian Scott: ......super, vorbesc singur. Oh, uite! Poate ma asculta cineva. Buna sunt Bash.

Sebastian Scott: Oh, buna Bash! Esti asa frumos. Si ochii tai sunt superbi. Ah, ce n-as da sa fiu ca tine!

Sebastian Scott: Vai, iti multumesc! Ma flatezi!

*Hanna Collins is typing*

Hanna Collins: Bash, ce naiba faci?

Sebastian Scott: ăă..repetam niste replici...

Hanna Collins: Vorbind cu tine insuti?

Sebastian Scott: ...

Hanna Collins: Mda, las-o asa.

Sebastian Scott: Dar stai, cu tine ce s-o mai intamplat? N-ai mai intrat de 2 zile. Am inceput sa-mi fac....grij.

Hanna Collins: Nu fi patetic.

Sebastian Scott: Vorbesc serios. Chiar am crezut ca ai patit ceva. Sau ca te-au rapit extraterestrii si te-au invatat despre digestia unicornilor.

Hanna Collins: Da, fix asta am facut. Am si zburat pana in Japonia si am mancat dulciuri.

Sebastia Scott: Oricum..esti bine?

Da, sunt perfect. Exceptand faptul ca mi-a murit cainele preferat si ca am dat-o in bara la istorie, ma simt chiar foarte bine.

Hanna Collins: Nu, nu sunt.

Sebastian Scott: Imi poti spune. Ai incredere.

Hanna Collins: .....

Sebastian Scott: Haide! Cat de rau poate fi? O nota proasta? Te-ai certat cu iubitul?

Hanna Collins: NU! MI-A MURIT CAINELE, OK? Si nu am iubit...

Sebastian Scott: Oh...

Hanna Collins: Doar..nu ma simt deloc bine. Am crescut alaturi de el. Era singura amintire pe care o mai aveam de la mama.

Sebastian Scott: Mama ta...?

Hanna Collins: Da, cand aveam 9 ani. Era foarte bolnava. Si de atunci am ramas doar cu tata si cu fratele meu mai mare.

Sebastian Scott: Te inteleg. Stiu cum e sa pierzi pe cineva drag.

Hanna Collins: Ai pierdut si tu pe cineva?

Sebastian Scott: Ei, bine, e o poveste lunga. Am sa ti-o zic altadata, bine? Mai spune-mi de cainele tau.

Wow..nu stiam ca are si o latura sensibila. Insa, nu stiu de ce, dar mereu evita sa vorbeasca despre ai sai. Ciudat.

Hanna Collins: Pai, cum spuneam, era singura amintire de la mama. Il chema Șoimul. Era ciobanesc german si destul de batran. Insa il iubeam mult. Dar cred ca asta e, totul are un inceput si un sfarsit.

Sebastian Scott: Cu siguranta e intr-un loc mai bun. Si te iubeste. Totul o sa fie bine. Si..spuneai ca n-ai iubit?

Bash, nu mai intoarce vorbele in favoarea ta!

Hanna Collins: Ce repede mai schimbi subiectul.

Sebastian Scott: E un talent ;). Dar sincer, ai pus ochii pe cineva?

Hanna Collins: N-am mai avut discutia asta odata?

Sebastian Scott: Te rog? E doar o simpla intrebare. Da sau nu?

Păăi..ar fi cineva..

Hanna Collins: Cam da...dar tu?

Sebastian Scott: Da. Si este cea mai amuzanta si draguta persoana cu care am vorbit vreodata.

Hanna Collins: Pai, hm, ar trebui sa i-o spui.

*Sebastian Scott is typing*

Sebastian Scott: Cred ca stie deja.