Facebook chat

Capitolul 8

*Sebastian Scott is typing*

Sebastian Scott: Uite, Hanna, imi pare rau pentru ce ti-am zis zilele trecute. Nu stiu ce a fost in capul meu, posibil nimic, in ultimul timp ma cam pierd usor cu firea eu-

Hanna Collins: E okay.

Sebastian Scott: Adica, chiar eram foarte gelos, posesiv si chiar imatur as putea spune si...stai, ai spus ca e okay?

Hanna Collins: Da, chiar asta am zis.

Sebastian Scott: Nu esti suparata?

Hanna Collins: Ei, haide! De ce as fi?

Sebastian Scott: Fiindca cateodata gandesc cu stomacul in loc de creier?

Hanna Collins: Asta se numeste foame, fratioare.

Sebastian Scott: Nici nu stii cat ma bucur ca nu esti suparata pe mine.

Hanna Collins: Pai, nu mi-ai dat niciun motiv pentru care s-o fac.

Sebastian Scott: Esti prea draguta cu oamenii.

Hanna Collins: Iar tu esti un mincinos foarte prost.

Sebastian Scott: O s-o iau ca pe un compliment :).

Hanna Collins: Uite, trebuie sa iti spun ceva.

Nu stiu cum o sa se reactioneze cand o sa primeasca vestea, insa nu am de ales. De ce viata e asa de grea?

Sebastian Scott: Mai intai de toate, lasa-ma pe mine sa incep. Hanna, de cand am vorbit pentru prima oara nu a fost o seara in care sa nu te visez. Recitesc mesajele noastre zilnic si mereu imi zboara mintea la tine. Poate crezi ca nu te cunosc, insa la gradinita obisnuiam sa ne impartim jucariile. Mai tii minte oita noastra Jenny? Stiu ca ultima data cand ne-am jucat cu ea am scapat-o in balta aia de noroi si n-am mai recuperat-o. Oricum fericirea mea nu a durat o vesnicie si am fost nevoit sa ma mut in Seattle la 8 ani. Bine, cred ca m-am lalait destul. Ideea e ca da, imi placi, poate putin cam mult si suna foarte imatur tot ce-ti spun, dar e spus din inima. Te rog, nu uita asta.

Hanna Collins: ..E-u..ăă..n-am cuvinte..

Sebastian Scott: Nici nu ma asteptam sa ai. Am fost cam direct, stiu. Imi pare rau dar simteam nevoia sa-ti marturisesc tot ce simt.

Hanna Collins: Nu sunt sigura daca ai facut ce trebuia, Bash.

Sebastian Scott: Ce vrei sa spui?

Asta o sa fie mai greu decat credeam.

Hanna Collins: Imi vine greu sa spun asta si chiar nu stiu cum sa incep.

Sebastian Scott: Pai, atata timp cat cat n-ai facut nicio crima, nu cred ca poate fi asa rau.

Okay, Hanna, trage o gura de aer in piept. Va intelege, stai calma. Va fi bine. Ce conteaza asa mult la urma urmei? Oricum avea sa afle adevarul.

*Hanna Collins is typing*

Hanna Collins: Eu...um...impreuna, ăă..

Sebastian Scott: Stiu ca poti.

Hanna Collins: Fie. Sunt impreuna cu Derek.

*Sebastian Scott is typing*

Sebastian Scott: Spune-mi ca glumesti.

Hanna Collins: Sunt cat se poate de serioasa.

Sebastian Scott: In cazul asta, Derek este un tip tare norocos.

~________________/-_-\_____________~
e aiurea, ugh, ce ideei naspa mai imi vin. vrea cineva dedicatii? sunt si eu la moda hehehe ^^