Facebook chat

Epilog

Hanna P.O.V

Doar cateva minute ma despart de intalnirea cu Sebastian. Intalnire e cam mult spus, nici macar nu stiu concret unde ma va duce, dar ma las purtata de gandurile mele neobosite. Oare cum va arata? Se va dichisi pentru mine? Va purta costum la partru ace sau doar niste blugi spalaciti? Oare va fi inalt? Hm, cu siguranta va fi mai inalt decat mine, doar nu degeaba sunt numita "piticotul clasei". Ma intreb cum va fi sa ma ridic pe varfuri, sa-l privesc in ochii ciocolatii, sa-i inhalez mirosul puternic de parfum barbatesc, sa..

"Face 20 de dolari, domnisoara."

 Ma rup din transa si ii imanez soferului suma stabilita. Deschid portiera si imi iau ramas bun, el multumindu-se doar sa clatine din cap. Soferul porneste motorul si dispare din raza mea de vedere. Inchid ochii strans si trag o gura mare de aer in piept. Asta e, se pare ca toata asteptarea a luat sfarsit. A venit momentul sa-l intalnesc. Rectific, revad. Expir zgomotos si deschid ochii. Soarele straluceste cu putere si pe cer nu se prevede niciun nor. Trec strada si raman profund surprinsa. Oare asta este adresa? Sigur nu a gresit soferul ruta? Verific pentru a mia oara mesajul primit: Rosslow 45. Mai sunt fix cinci minute pana atunci. Ma hotarasc sa fac o mica plimbare, desi peisajul nu ma incanta deloc. As putea spune ca pare chiar sinistru. Peste strada reusesc sa disting o biserica micuta din lemn inconjurata de morminte. Viz-a-viz de aceasta se afla un restaurant si niste magazine de imbracaminte. Incep sa devin nerabdatoare. Oare pe unde o fi?

Sebastian P.O.V

"Porneste odata!" tip la masina mea ce nu da niciun semn de receptivitate. Rotesc cheia si pornesc motorul, dar acelasi sunet enervant imi zgarie urechile.

"Oh, haide, doar porneste, te rog! Hanna poate ajunge in orice clipa."

Arunc o privire spre ceasul de pe bordiera si sesizez ca mai am fix cinci minute pana sa ajung. Un trandafir rosu ca sangele se odihneste pe scaunul din dreapta. Simt cum siroaie de apa imi traverseaza corpul si mai fac o ultima incercare.

"Te rog, te rog.." Si spre marea mea uimire, masina se hotaraste sa porneasca. Reusesc sa evadez  din parcare si apas pe acceleratie. Adrelanina imi curge prin vene cu o rapiditate uimitoare. Mii de ganduri imi macina mintea. Cum va arata? Va purta rochia de la mine? Isi va lasa pletele buclate pe spate? Va stramba din nas cand ma va vedea? Sper sa nu fac o impresie proasta, atunci totul se va duce de rapa. Calmeaza-te, Sebastian, totul va fi bine, imi repeta vocea micuta din capul meu. Va fi doar o intalnire decisiva. Ai totul sub control.

Prins in vartejul meu de ganduri ametitoare si de emotii, nici nu realizez cand parchez masina in fata restaurantului. Scot cheia din contact si inchid ochii. Totul va fi bine, nu-ti fa grij. Te vei descurca, sunt sigur de asta. Trag o gura de aer in piept si expir zgomotos. Emotiile s-au mai domolit si ma simt mai sigur pe mine. Ma aplec sa iau trandafirul, deschid portiera si cu o miscare scurta o inchid la loc. Apas pe cartela si masina se incuie. Ma indrept spre restaurant, cand o fata blonda pe o banca de lemn imi atrage atentia. Pletele ii sunt lungi, poarta o rochie turcoaz si niste pantofi cu toc. Isi verifica telefonul frenetic si pare la fel de agitata ca mine. Inconstient, picoarele ma conduc spre ea. Hanna, tu esti?

Hanna P.O.V

Un val de neliniste imi cuprinde corpul infierbantat. Unde poate sa fie omul asta? Imi verific telefonul pentru a nu stiu cata oara: 18:10. A intarziat zece minute! Cat o sa mai astept? Cat o sa ma mai lase sa fierb in suc propriu? Oare e normal sa reactionez asa? Poate i s-a intamplat ceva? Sau poate am gresit eu adresa? Zaresc un baiat inalt, imbracat cu o geaca de piele neagra si niste blugi stramti tot negrii. In picioare are niste ghete de motocliclist, negre si acestea, iar in mana un trandafir rosu. Ma indrept spre el agale, simtind fiecare fior strabatandu-mi corpul. Mii de fluturasi in stomac danseaza fericiti si ma simt din ce in ce mai agitata. Il opresc din drum, ochii sai caprui analizandu-ma cu atentie si-l intreb: