Facebook chat

Capitolul 19

Nu imi pot crede ochilor. Pur si simplu e prea mult pentru mine. De ce tocmai el? De ce dintre toate persoanele existente s-a gasit el sa se joace cu sentimentele mele? Am invatat sa nu am incredere in nimeni, am invatat ca oamenii vor doar sa profite de tine si pana la urma toti pleaca si isi incalca promisiunile. Dar nu ma asteptam la asa ceva tocmai din partea lui.

Ma ridic greoaie din patul meu moale si ma pozitionez in fata oglinzii. Obraji inca imi sunt umezi din cauza lacrimilor, iar ochii umflati. Parul, candva blond si voluminos, acum sta imprastiat in toate directiile. Arat de-a dreptul ingrozitor. Cred ca si Michael Jackson daca m-ar vedea acum s-ar rascoli in mormant. Un beep scurt sparge tacerea in care m-am afundat. Imi tarasc picioarele lenese pana la noptiera si ma aplec spre telefon. Un mesaj de la Sebastian imi atrage atentia. Inconstienta incep zambesc si chiar ma bucur ca am cu cine vorbi dupa o noapte asa lunga...

Sebastian Scott: Hann, esti bine? Te-ai oprit din plans?

Hanna Collins: 'Neata si tie, Bash. Da, ma simt la fel de bine ca un om care si-a scos maseaua de minte. Si de unde stiai ca am plans?

Sebastian Scott: Ma bucur ca nu ti-ai pierdut sarcasmul. Si normal ca stiam ca ai plans, asta faceti voi fetele. Va imbufnati, luati o cutie cu inghetata, va uitati la un film siropos si apoi incepeti sa plangeti pana ramaneti fara rimel.

Hanna Collins: Woah, te pricepi la fete, nu gluma.

Sebastian Scott: Am si eu o sora mai mare, ce sa fac.

Hanna Collins: Serios? De ce nu mi-ai spus nimic despre ea pana acum?

Sebastian Scott: Nu-mi place sa ma laud.

Hanna Collins: Doamnelor si domnilor, doar acum in premiera marturisiri de noapte cu Sebastian Scott!

Sebastian Scott: Defapt de zi.

Hanna Collins: Marturisiri de zi, atunci!

Sebastian Scott: :))

Hanna Collins: Poate o s-o cunosc intr-o zi. Am o presimitire ca ne vom intelege bine.

Sebastian Scott: Pare genul tau. E si ea, stii...fata.

Hanna Collins: Deja avem un lucru in comun, yey.

Sebastian Scott: Te simti mai bine?

Hanna Collins: Un pic. Multumesc.

Sebastian Scott: Mereu. Si ce ai de gand sa faci in legatura cu Derek?

Hanna Collins: Nimic.

Sebastian Scott: Nimic? Nici macar o palma?

Hanna Collins: Nu. Inselatul e o alegere, nu o greseala.

Sebastian Scott: Tu chiar esti suparata. Ce as putea face pentru tine?

Hanna Collins:...sa fii aici cu mine.

Sebastian Scott: Nu pot veni acum la tine, dar iti promit ca ne vom intalni intr-o zi. Sau ar trebui sa spun revedem?

Hanna Collins: Da, revedem, bine spus. Bash, mersi mult ca ma consolezi. Nu credeam ca o sa prind ziua asta, dar se pare ca lumea nu e atat de roz precum pare.

Sebastian Scott: Lumea nu a fost niciodata roz, depinde cum ai ales tu sa vezi lucrurile.

Hanna Collins: Micule filozof ce esti.

Sebastian Scott: Stiu nu? Ar trebui sa public o carte.

Hanna Collins: Oh, sunt sigura ca ai avea multe incasari.

Sebastian Scott: Cu siguranta. Esti mai bine?

Hanna Collins: De ce ma intrebi asta din 5 in 5 minute?

Sebastian Scott: Pentru ca imi pasa?

Hanna Collins: Ce dragut. Ai sentimente.

Sebastian Scott: Pentru tine, am avut mereu sentimente..

Hanna Collins: Huh. Stii ce e interesant? De la un timp incep sa simt niste chestii ciudate in stomac cand vorbesc cu tine si devin din ce in ce mai aeriana.

*Sebastian Scott is typing*

Sebastian Scott: Draga Hanna, cred ca incepi te indragostesti de mine.

heyo, ce faceti molustelor? (moluste, lol) eu stau frumos pe plaja si ma bronzez. just kiddin' mai mult stau in apa. stiu ca am spus ca nu postez saptamana asta, daaar am prins wi-fi la vila unde sunt cazata si voila! capitol nou.

va pupa jean ❤

kisses