Love can hurt

Eu conduc!

- Derek...euuu. Ahh. L-am sarutat pe fratele tau.

El îsi achimba fata si se îndeparteaza usor.

- Derek....Derek spune ceva, te rog, spun eu apropiindu-ma de el dar el se îndeparteaza.

- Bella..cum ai putut? Spune acesta dand cu pumnul in perete.
Probabil ca trebuia sa-i spun chestia asta avand pe cineva in casa.....stiu problemele lui cu furia.

- Lasa-ma sa-ti explic...eu...el se apropie incet lipindu-ma de perete.

- Precizeaza Bella, tu l-ai sarutat...sau el? spune acesta cu o furie indescribibila in ochi. Cred ca incepe sa-mi fie frica.

- Derek, calmeaza-te. Nu m-am culcat cu el, a fost doar un nenorocit de sarut!

El isi inclesteaza maxilarul si da cu pumnul in perete la care eu tresar.

- Eu am fost aici! Preocupat pentru tine! Facand tot posibilul pentru a te gasi...si tu? Ha??

- Derek, iarta-ma te rog! Îmi era atat de dor de tine...încat te-am simtit în el, spun eu cu ochii înlacrimati.

El se îndeparteaza usor dupa care dintr-o data da cu pumnul in geamul bucatariei spargandu-se. Cioburile
îi patrund mana, care începe
sa sangereze.

- Derek! Doar calmeaza-te! Te rog! Iti faci singur rau! Pentru ce?

El doar suspina si se uita la mana lui sangerand.
Ma uit în coltul camerei unde vad o trusa de primul ajutor pe care o iau.
Ma indrept usor spre el prinzandu-l de umeri. Îl las încet jos punandu-l pe scaun.
Iau penseta si incep sa-i scot cioburile dar nu înainte de ai lega strans închieietura pentru a nu mai lasa sangele sa scurga.
Voiam sa ma uit la el dar...parca nu puteam.

- Bella..., spune el dupa care, intr-un final, îmi indrept privirea spre el.

- Imi pare rau, continua el, ca....am reactionat asa...

- Vreau doar sa întelegi ca chiar daca l-am sarutat....tu Derek esti cel pe care-l iubesc.

El nu spune nimic.
Eu îmi indrept privirea înapoi la mana lui. Dupa ce termin de scos cioburile pun dezinfectant putin cate putin.
Îmi pare rau ca si-a facut rau din causa mea. Nu merita asta. Nu dupa toate lucrurile prin care a trecut.

- Gata, spun eu dupa ce îi infasor mana într-un bandaj, nu a fost asa de grav, in maxim trei zile va trece.

Ma ridic încet vazand ca el nu are nicio reactie.
Adica putea sa nu ma mai vada, si acum reactioneaza asa. Intelg, s-a suparat. Cred ca si eu as fi reactionat tot asa.
Urc scarile si încerc sa gasesc camera Emei. Caut eu ce caut pana ce dau de ea. O vad pe ea dormind ca un îngeras, acolo ghemuita.
Ma bag langa ea acorperindu-ma.
Gandidu-ma la Derek, intru in lumea viselor.

Din perspectiva lui Derek

CAT DE PROST POT SA FIU!! Am speriat-o rau. Eu si furia mea...nu imi pasa ce a facut. Tot o iubesc si o voi iubi mereu. Si în plus stiu cat de strengar poate fi Adam.
Am crezut ca, avand-o din nou în bratele mele, vechiul Derek va lua o mica pauza. Am probleme mari cu controlul.
Daca nu loveam geamul ala cu siguranta o loveam pe ea, si nu as facea asta NICIODATA. As muri pentru ea.
O las sa se linsisteasca pana maine dimineata, iar atunci o sa-mi cer scuse.
Urc scarile încet intrand in biroul lui Chris, la primul meu pas în încapere suna telefonul. Brian...

- Misiune îndeplinita!

DE DIMINEATA

Din perspectiva Bellei

Razele soarelui patrund în camera trezindu-ma. Ma ridic usor vazand ca Ema doarme. Ceasul era 6:30. Perfect...acum sigur nu mai pot sa adorm.
Intru în baie facandu-mi rutina de dimineta iar dupa ce ies ma îmbrac cu niste haine de ale Emei.
Cobor usor jos vazandu-l pe Derek dormind pe canapea...e asa dragut.....
Ma îndrept spre el.
Langa canapea era un cerceaf sau ceva. Asa ca-l iau de acolo si îl acopar dandu-i un sarut pe frunte. Dupa care îi soptesc la ureche "Te iubesc"
Ma duc la bucatarie unde ma apuc sa gatesc ceva. Oricum nu am ce face si în plus gasca poate sa ajunga si poate sunt înfometati.
Golesc frigiderul si imi dau drumul imaginatiei.
Dupa ceva timp începe sa ma doara capul asa ca închei cu mancarea si pun masa. Ceasul arata ora 08:00. Deja?

- Da, asa cred si eu.

- Hai ca sunteti fraieri!

Se auzea din hol. Semn ca au ajuns.

Cand dau coltul îi vad pe ei, pe toti. Fara sa-mi stapanesc lacrimile sar in bratele tatalui meu.

- Ma bucur ca sunteti bine, spun eu dupa care îi îmbratisez pe ceilalti..

Derek ajunge si el din sufragerie salutandu-i.

- Ce miroase asa? întreaba Jasper

- Bucatareasa noastra îsi face treaba, spune Edward zambind.

- Hai, la masa cu voi. Am stat sa pregatesc tot 2 ore.

Ei se îndrepta spre bucatarie ocupandu-si locurile.

- Tu nu mananci? Ma întreaba Chris.

- Nu, nu. Sunt ok. Ămm....am mancat deja.

Îi vad înfulecand cu pofta dar......Derek nici macar nu s-a atins de mancare.

- Ămm....îmi poate da cineva chieile de la una dintre masinile voastre? spun eu întrerupandu-i

- De ce? Spune Derek suspicios

- Ămm....am nevoie sa ma duc pana la magazin.

Chris imi arunca chieile sale zambindu-mi.

- Ohh, Isabella Swan. De abia te-am recuperat, fetito. Nu iesi singura pe strada, îmi spune tata oprindu-se din mancat.

- Merg eu cu ea, spune Derek ridicandu-se.

- Cred ca ma descurc, spun eu ridicand o spranceana.

El nu baga in seama vorbele mele si îmi ia chieile din mana îndreptandu-se spre iesire.

Eu oftez si imi dau ochi peste cap.
Ma duc dupa el land-o in fata.
El vrea sa deschida portiera dar eu îl împiedic închizand-o la loc:

- Eu conduc!

**************