COPIII NIMĂNUI
Viorina Pop
Sărmani mai sunt orfanii despărțirii,
Prinși între orgoliile ivite-ntre părinți.
Vor afecțiunea scrisă-n legile iubirii
Pentru ea candizii se ploconesc la sfinți.
Nevinovații încâ speră și cerșesc iubire,
Peste prăpastia urii caută să facă pod.
De ce denaturații procreează-n neștire?
Ca mai apoi să-i arunce-n al lumii glod
Cum pot fi nepăsători la strigăte fragile?
Orbi și surzi la mustrări auzite-n jur.
Înfierații se strivesc în divergențe inutile,
Căsnicia-i destrămată,într-un stil mai dur.
Piticii dezbinării rămân triști ,nedumeriți,
Purtați de colo colo apartenența nu o știu
Trec prin viața asta total descumpăniți,
Întrebând ,de ce căminul e rece și pustiu?
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoesieDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
