EU

2 0 0
                                    

        EU


autor Viorina Pop

Conceput dintr-o iubire,intonație divină,
Gând hoinar în fața sorții,condamnatul fără vină,
Își mai cere grațierea ,cu tonul stins și subțiat,
Vrând să guste din viață,măcar câte-un dumicat.

Că i s-a frânt lumânarea ,într-o băltoacă de seu,
Și i s-a pus în spinare un sigmat ce atârnă greu,
Rezemat într-o speranță, mai ridică câte-o geană,
Căutând la nesfârșit ,leacul pentru a sa rană.

Acea magică licoare, nu se găsește-n farmacie
Ci-n sipetul nostalgiei, dezmierdat de poezie,
Lacrimile înghițite ,stropii de sare amară
Ies, se macină dispar,se fac pulbere afară.

Acesta-i rolul poeziei,tonic balsam ,dulce-alinare,
Când incurabila risipă devenea înșelătoare,
Totul din totalitate, revărsarea din surghiun,
A întocmit și oropsirii, un calmant extrem de bun.

O ȘOAPTĂ RETORICĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum