SUB UMBRELA SPERANŢEI
autor VIORINA POP ©
Amăgiri se cern prin sita ploii,
Soarele să mai răsară a uitat.
Gârbovit de arşiţa nevoii,
Agale, trec prin viaţă întristat.
Se aude-n zare vuietul furtunii,
Torente reci se zbenguie-n văzduh.
Mişcându-mă pe aripa minciunii
Întortocheate căi cunoaşte al meu duh.
Clăbucii din a ploilor bătaie
Se sparg în diamante pe pământ.
Refugiat silit în a gândului odaie,
Speranţa, e tainic jurământ.
Sleitele ploi, fac baie în mine...
Se prind de cuget lumânări de seu,
Speranţele indeamna spre mai bine,
Doar ele se ţin scai de capul meu.
Mă mențin pe linia de plutire,
Îmi dau imbold de dimineață.
Bulgărelui lipsit de părtinire,
Îi țin disperarea-n frâu de ceață
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoesíaDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
