UMBRA SUFLĂRII DIN SCHIT
autor Viorina Pop
Săpat în stanca muntelui de os,
Schitul închis aşteaptă locuire.
Drumul e povârnit,îngust şi-anevoios,
Corbii îi dau ocol, strigând a pustiire.
Se vede o luminiţă, umbrită de-un nor dens,
Mai pâlpâie-o himeră din ceară gălbejită...
E duhul unui suflet,ce-a trăit intens,
Reculegerea-i de o ardoare infinită.
Doritu-şi-a cândva, tot ce e lumesc.
În cale i s-au pus doar piedici, interdicţii.
S-a retras neobservat, în lacasu-i pitoresc,
Lipsindu-se de ură, invidii şi ambiţii.
Pe geamul minuscul ,ca pe-un ecran gigant,
Imagini, se perindă, banală închipuire,
Cum fluxul vieţii, părea un film interesant,
Din care-a fost exclus , cu desăvârşire .
Încă se simte-n zare,avantu-i răposat,
Dus până dincolo de calcarul uitării.
Care de atâtea ori zadarnic a încercat,
Să-nvingă..,să străbată,cutuma nepăsării.
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoesíaDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
