FĂRĂ MUZĂ
autor Viorina Pop
Am mintea-ntoarsă cu susul în jos,
Mă zgârie,când se întreabă tacticos:
De ce m-am ridicat eu din prostime
Grăbită, legând cuvintele de rime ?
Stingheră mi-e rostirea,fără noimă ,
Parcă fac poezii obligat,la normă.
Mâzgălirea mi-e lipsită de esență
Mai bine vă scutesc de-a mea prezență.
M-am plictisit să caut o expirată scuză,
Țapul ispășitor ,rămâne o sărmană muză.
Zic că-i ascunsă,fugită,posibil răpită,
Prefăcându-mă -ntr-o victimă nefericită.
Mă fofilez, inventând astfel de șmecherie,
Când n-am idei, nimeni vreodată să nu știe.
Că-s om și eu,cad,mă ridic ș-adesea obosesc...
Poezia-i sensibilitate și tare o-ndrăgesc .
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoesiaDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
