DEFECTUL MEU
Viorina Pop
Am un defect,nu-s fire ranchiunoasă,
Supărarea, ca piatra de moară mă apasă.
Piaza rea, provoacă neliniști și netihnă,
Sufletu-nvrăjbit n-are nici când odihnă.
Știu,am un defect mai mare decât viața,
N-am să permit nicicât să afle dimineața,
De cearcănele adânci de sub ochii întristați,
Care vor implora și veșnicia,să fie iertați .
Am defect să recunosc, greșul de îl comit eu
Și curajul de a spune: iartă-mă,îmi pare rău!
Nu costă nimic dacă insist pentru iertare,
Când o obțin senină pot privi spre soare .
Am un defect,iubesc înțelegerea și armonia,
Când sunt împăcată,simt deplină bucuria .
De-o fi intemperia gâlcevei să lovească iară,
Mă rog ...până și garda neclintirii se coboară.
Am defecte ce se-nrudesc cu stăruința,
Sunt blândețea,transparența,umilința .
Cu ele înaintez de-a pururea prin viață,
Semănând iubire,îngăduință și speranță.
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoesíaDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
