E DOAR O POVESTE
autor Viorina Pop
Suferința mea este... că m-am născut ,
Din fascicul de lumină și-o brazdă de lut,
Pe mâinile firave purtând grele brățări,
Urme evidente din groaznice încătușări.
De gâtul fin atârnă stigmatul ca un ștreang,
Medalion fierbinte, parafă mult prea aspră.
Plantează umilințe și decăderi din rang.
Apăsătoare-i sfera ce-i aparent albastră.
Ingerul deznădejdii,m-a invitat să plâng,
Când s-a aşezat pe umărul meu cel stâng .
Sparg durerea-n lacrimi ,atenuând suspinul,
Cu gust de resemnare ,am acceptat destinul.
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PuisiDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
