ÎN URMA MEA
autor Viorina Pop
În urmă-un gând nătâng rămâne,
Martor al trecerii pe-acest pământ.
N-am semănat nici flori,nici grâne,
Ci-am aruncat doar vorbe-n vânt.
O,de cate ori mă pierd în regăsire!
Și plângerea -mi istorisesc curat,
O întocmesc,s-o las ca amintire,
Din sfera lirică,când voi fi plecat.
Asumată mi-e de-acum vinovăția,
Răsucită-ntr-un întortocheat poem.
Strâng la piept și umilința și prostia,
Așteptând tăcută al apusului consemn.
Răsăritul meu a fost s-apun degrabă,
N-aveam trasat în lume nici un tel.
În univers poetic ,m-am găsit cu treabă,
Să-i spun nemuririi să-ntârzie nițel.
De-abia acum lumina se răsfrânge
Și află sufletul spre fericire surâzănd.
Până atunci când viața se va stinge,
M-oi iscăli duios, cu mâna tremurând.
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoésieDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
