DOAR TIMPUL
autor Viorina Pop
Timpul mă găsește tristă,
Secunde strâng în batistă
Ora-n inimă-mi tresare,
Picurănd lacrimi de sare.
Un glas spune ce ar vrea,
Încăpățânarea ghiont dădea.
Bazată pe motivul renunțării,
Supusă amânării și răbdării.
Pâlpâie dorințe-n viața mea.
Topite-n soarele ce-ardea,
Anii au trecut în mod firesc,
Visarea nu pot să o depășesc.
Rămân același om,puțin naiv,
Cu o-ntrbare pusă la superlativ,
Ce-ar fi fost dacă-ncercam,
S-arunc părerile de rău pe geam?
Am să aștept la calea jumătate.
Timpul, le va vindeca pe toate.
Și-am să iau doar partea bună,
Din ceea ce vârtejul vieții-adună.
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
ŞiirDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
