DEZGUST
autor Viorina Pop
Apartenența la lume,o reneg,
Omenirea nu pot s-o-nțeleg,
Se recurge adesea la abuz,
Că nu se acceptă un refuz .
Ascuțișul limbajului licențios,
E sabia care străpunge-n os
Un suflet,nu-i un obiect uzat!
Folosit ș-apoi bun de aruncat.
Vacarmul conceptelor greșite,
Sâcâie și-ncep sà mă irite
Cuvinte acide aduc calomnie,
Seamănă mai mult a barbarie .
Dezgustată spun,mi-e jenă!
De tratația devenită indigenă.
Mi -e groază și îmi este silă,
Obscenul ne afundă-n mocirlă.
N-aș încerca să caut scuză,
Frustrările sunt cele ce acuză!
Avalanșa lor când dă năvală,
Decădem din scara socială .
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
شِعرDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
