TRISTEŢE FĂRĂ MOTIV
autor VIORINA POP ©
Mâhnirea-i la ea acasă,
Nefiresc s-a aşezat la masă.
Servind micul dejun cu mine,
Muşcând acelaşi colţ de pâine .
În clondirul răvăşit al gândului,
Toarnă iar nelinişti ofticată,
De gramul de optimism al sufletului,
Adeseori ea se simţea sfidată .
Cum se face că la prânz ,
E cu mine în aceeaşi ipostază .
Nechezând ca şi un mânz
Mâhnirea-i oaspete de vază .
Caut remedii s-o alung ,
Cu tot tacâmul de invenţii.
Până şi cina o alung,
Să plece, n-ar avea intenţii.
O simt cu mine-n aşternut
Igenuă stârnind preludiu.
Cuminte îmi dă un sărut,
Lacrimile îmi curg fluviu .
Pe braţe adoarme ca un prunc,
Îmi apare chiar şi-n vise,
Degeaba -ncerc să o alung,
În mreaja ei toate sunt prinse.
Însă mai spre dimineaţă,
Şi-a luat zborul pe răcoare,
Din tot cheful meu de viaţă,
A mai rămas decat o boare.
Speranţa ce de obicei răsare,
Dintr-un cotlon de dispoziţie,
Supradozaj de gingăşie şi culoare
Într-un vesel ton de amiciţie .
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
ŞiirDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
