DESTĂINUIRE
autor Viorina Pop
Cu lanțuri grele, fost-a ferecată a inimii poartă
De un gardian nemilos, sa-i spunem soartă.
Cu mâinile, strâng de zăbrelele de fier ,
Scăldati în lacrimi ochii se înalță spre cer .
Mai zornăie belciugele temerilor grele,
Topite-n crematoriu, sunt visurile mele.
Amprente adâncite în spuza de jar...
La care le- am dat credit ,o viață în zadar .
Sufletul mai strigă de viață subjugat;
Nu pot păta cu ură raiul încercat ,
Alung taifunul ce mă pune jos...
Un dor de poezie la liman m-a scos .
Versul, pentru mine-i o minune !
Eliberare a dureriilor pe cauțiune ,
Strafulgerare ascunsă în albie de gând,
Purtat cu nostalgie pe aripa zborului frânt.
Nu pot să mă schimb,oricât de mult aș vrea,
Aceasta este și va fi,umila ființă a mea.
Și în demersurile timide către viitor,
Voi scrie poezia cu patos și mult dor.
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoezieDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
