REVELAȚIA DIN VIS
autor Viorina Pop
Pleoape, cu zăvoru-nchise,
De un somn adânc furate,
M-au dus pe tărâm de vise,
Unde se-mpărțea dreptate.
Un loc ciudat, nu ca oricare,
Spațiu imens,ticsit de cruci.
O voce glăsuia din depărtare:
-Alege-ți ,care poți s-o duci!
-Îmbrățișeaz-o,salt-o-n spate!
Prea des îți aud clevetirea.
Ia ce poți purta cu demnitate,
Fie-ți după cum îți e dorirea!
M-am uitat și-n sus si-n jos ,
Toate păreau greu de scos.
Doar una era mică și uscată,
Părea că poate fi mișcată .
Doamne ,știu că Ți- am greșit!
Te implor,dă-mi crucea înapoi!
Că toate astea sunt de neclintit.
Și mult prea-ncărcate de nevoi.
-Vezi fata mea,le judec înțelept,
La toți împart numai după putere.
V-am pus și speranța-n piept,
Credința dând-o ca și măngâiere.
Virtuțile, învață să le folosești,
Nu persista-n descumpănire,
Prin încercări și fapte pământești,
Poți să obții a ta desăvârșire.
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoesíaDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
