PASAGERI
autor Viorina Pop ©
În ultimul vagon al celor fără şansă,
M-am aşezat cuminte-n sărăcăcios cupeu,
Căci lacrima, pata pelinului şi-o lasă,
Compostând biletul ce-l am în mână eu .
În staţiile anilor, nu demult trecuţi,
Întâlnit-am ai durerii slabi recruţi.
Făceau câte un pas,ca mai apoi să cadă,
Nu lăsau speranţa nicicât să le scadă.
Strigăt înăbuşit... ecoul surd răsună,
Cutremură structura pereţilor de spumă.
Eu sunt cu ale mele iar ei cu ale lor,
Empatizăm în treacăt,traiul nu e uşor.
Drumu-i abrupt şi de tunele-I des umbrit,
Momentele de cumpănă nu ne-au ocolit !
Găsim curaj,că trebuie să trecem peste...
Viaţa-i făcută-n așa fel să ne joace feste.
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoésieDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
