BIZARERIE
autor Viorina Pop ©
Sceptica, trăgea tristețile la indigo,
Peisajistica o colora cu gri, maro...
Cu îndoiala se împacheta ca-ntr-un staniol,
Prin încăpăţânare-i,sufletul rămase gol.
Din cochilie ,ieșea precaută și cu teamă,
Scotea capul,din când în când să ia în seamă.
Interacțiunea cu cei din jur o ocolea,
Și nu spunea de focul care mocnit ardea.
Dar într-o zi durerea ei nespusă,
A fost ghicită și scoasă din husă.
De-atunci creionul nu mai poate scrie,
Introvertita,să se bucure deplin, nu știe.
Zgârie hârtia, cu scârțâit șăgalnic ,
Nesiguranța-i amalgam destul de jalnic.
Lungi zbateri între întuneric și lumină,
Spiritul nu-l mai eliberează din rutină.
Schițează o grimasă,ce pare a fi zâmbet,
Negativismul o domină cu sfidătoru-i rânjet .
Știind că fericirea nu ține prea mult.
Revine-n vechiul cerc, tenebros și-ocult.
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoesíaDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
