FATA DIN GLOBUL DE STICLĂ
Viorina Pop
Trăia odată într-un sat ,
Fata unui biet argat .
Chip senin ,glas amuțit,
C-avea-n inimă cuțit.
Sta închisă în bordei ,
Împresurată-n teama ei.
Privea numai pe furiș ,
La lumea,poamă de agriș.
Sufletul în glob de sticlă,
Nu cuteza nimic să zică .
Trecerea-i lentă,efemeră,
Părinții i-o făceau lejeră.
Din balonul ei de spumă,
Oricât încearcă,nu s-adună.
Trăiește cu idei fictive,
Prin prisma lor sunt distructive.
Așa s-au scurs anii în șir,
Veștejind biet trandafir.
Destinu-i calm,dar eșuat,
Viața i-a dezechilibrat
Fără sens , nici orientare,
Se va pierde-n depărtare.
Strigăt surd,luat de prost,
Care n-are nici un rost .
CITEȘTI
O ȘOAPTĂ RETORICĂ
PoezieDin spațiul vast al trăirilor intense,o șoaptă retorică de pe buza timpului conturează cu al ei ecou un suflet ce și-a găsit alinarea în poezii.Neîncetat se pierde-n nostalgie,ca mai apoi să se înalțe slăvind iubirea cu o intonație deosebit de duioa...
