Mergeam degraba inspre aleea unde se afla orfelinatul cel mai aproape din zona.Norocul meu e ca nu mai aveam mult de mers, dar si al lor pentru ca se vedea pe fata lui Levi ca de mult ar fi vrut sa scape de mine... cel putin asa pare...cat despre Erwin... chiar nu stiu ce sa zic... adica el a fost ca un tata azi pentru mine... si cand ma gandesc ca strainii erau asa de rai cu mine... nu mi-as fi imaginat un om ca el... poate e asa de bun cu mine pentru ca stie ce inseamna sa fi tata?
-Hmmm... buna intrebare... mi-am spus eu usor dar destul de tare incat sa auda cei doi care ma insoteau.
-Ce intrebare?
Ma uit putin in jur si-mi dau seama ca cel care ma trezise din gandurile mele era Erwin.Parea curios in legatura cu ce zisesem adineaori.
-Ce? am spus eu putin surprinsa.
-Te-am intrebat ce intrebare?La ce intrebare te referi?
-Ammm... pai...
Am incercat sa evit subiectul pentru ca mi s-a parut aiurea sa aduc vorba de asta asa ca incerc sa bag un pretext pentru a-i tine in zona lor de comfort.
-Zi odata... copil mic si enervant... , imi spusese Levi la fel de rece ca si pana acum dar cu o usoara enervare in glas.
-Paiii... ma intrebam cat de frumos e acolo unde stati voi toata ziua... acolo unde munciti voi... atunci cand nu sunteti plecati in oras... cred ca e un loc foarte mare...
-Intradevar e mare... adauga Erwin.
-... si stralucitor... si foarte foarte ...
-... curat... adauga Levi mimand un ranjet mic in coltul gurii.
-Da!La asta ma gandeam si eu!
Eram fascinata de modul in care imi imaginam cum putea arata acel loc.Nu mi-as fi inchipuit ce mare bataie de cap ar putea fi sa ai grija de asa un castel.
-Cred ca e foarte curat acolo... tot timpul... spun eu in timp ce ochii imi sclipesc de admiratie, laudandu-ma in capul meu in legatura cu ce subiect bun am gasit.
Cred ca daca le-as fi spus la ce ma gandeam cu adevarat nu s-ar mai fi uitat la fel la mine.La urma urmei, eu eram doar un copil, iar pentru ei sunt unul care nu stie prea multe.In general asta auzeam de la altii cand treceam pe strazi cu parintii mei... bine zis treceam...
-E foarte curat acolo pentru ca avem si oameni foarte capabili in domeniu... spuse Erwin in timp ce-i arunca o privire mai in gluma lui Levi.
-Mai taci... spuse brunetul intorcandu-si privirea in cealalta directie ca sa nu ne mai vada pe noi ... totusi apreciez complimentul... e placut sa vezi ca cineva iti apreciaza munca...
-Erwin-sama?... Ievi e menajera acolo?
Auzind asta Erwin incepe sa rada incontrolabil ca un maniac imaginandu-si-l pe acesta in haine de menajera si stergand praful din biroul sau.
-Gata ! Sunteti morti amandoi! spuse Levi intorcandu-se cu fata inspre noi si privindu-l pe Erwin care se tavalea pe jos de ras in timp ce eu ii priveam confuza.
-Dar ce am facut?
Levi ma ia de guler si ma ridica la nivelul lui ca sa-l privesc in ochi. Mi-era teama ca ma va bate dar doar mi-a aruncat un "arat eu a menajera baka?" care a venit cam dur si cam taios, dupa care mi-a dat drumul, eu cazand in fund langa Erwin care inca mai radea.Erwin isi primeste si el o talpa in coaste in semn sa se ridice si sa termine caterinca pe seama "menajerei" castelului.
-Scuze dar nu m-am putut abtine... a fost formidabila faza... trebuie sa recunosc ca n-am mai ras asa de muuuult timp...
-Hai odata!N-am toata ziua pentru voi! spuse Levi iritat in timp ce ne priveste pe mine si pe Erwin scuturandu-ne de praful de pe haine.
CITEȘTI
Attack on Titan: Cronicile suferinței
FanfictionPovestea surprinde viața și întâmplările unei adolescente pe nume Erika Whirn în interiorul zidurilor, în timp ce slujește ca soldat pentru cauza umanității...are parte de tot felul de momente in compania prietenilor ei, dar în mare parte nu sunt in...
