*Erika povesteste*
A trecut atata timp de cand nu m-am mai trezit...inca incerc sa aflu cum naiba se iese din lumea asta...nu inteleg unde este iesirea...tot stau si ma framant cum as putea scapa dar tot timpul imi apareau amintiri ale trecutului meu care ma dezorientau...nu le mai vreau...vreau doar sa scap...toate acele amintiri nasoale...acelea in care imi aratau ce-am facut gresit...intr-una se invarteam in capul meu...ma enervau asa de tare...nu puteam sa mai scap de ele...vreau sa dispara...dar tot mai tare apar si ma innebunesc treptat...nu mai vreau...
-NU MAI VREAAAAAAAAAAAAU!, mi-am spus in timp ce simteam ca o iau razna si ca turbez la vederea tuturor acelor amintiri in care decapitam oameni si in care bateam fara mila pe multa lume si eram mai recent umilita in ultimul hal de Levi...
-N-n-nu...m-m-mai vreau sa imi amintesc de nimic din ce am facut...de ce nu se opresc daca le-am spus sa o faca...sunt in capul meu...asa ar fi logic sa se intample...
Incepeam sa plang tot mai tare cand se invarteau in jurul meu imaginile reactiilor prietenilor mei... in fine...poate ca nu mai am acuma niciunul...dar toate se orientau spre macelul sangeros din acea zi...nu ma pot ierta dar apoi s-o faca altcineva...si...si cel mai mult doare ...ca nu m-am putut opri la el...Farlan nu a avut nicio sansa in fata "lui"...pentru ca nu ma mai simteam deloc eu cand eram cu armele in mana...si nici nu l-am putut avertiza de ce aveam sa-i fac...asa s-a ajuns la atata ura din partea tuturor...toti ma urasc...si unii dintre ei ma vor moarta...dar in cel mai rau mod cu putinta...
-Opreste-le ...doar e capul tau!Tu detii controlul aici!, se auzise din spatele meu o voce bizara dar care corespundea cu cea din acel vis cu tinta.
Ma intorc cu spatele si vad doar o umbra intunecata,inalta cu ochii ce sclipeau adanc himeric.
-Tu...?Cine esti?
-Doar ingerul tau pazitor!, mi-a spus-o ironic.
-Nu ma minti!Tu ai facut-o nu?, eram nervoasa si atunci am vrut sa sar pe el sa-l bat.Doar am trecut prin el.
-Ce sa fac?Nu am facut nimic fara voia ta!
-Cum adica "fara voia mea"?Mi-ai ucis prietenii, psihopatule!
-Aici gresesti!
-Ba nu!Nu ma mai minti!
-Tu ai vrut putere sa te razbuni corect?Mai tii minte cand aveai 10 ani...cum te-ai rugat in fiecare noapte ca el sa inceteze sa te mai bata?, mi-a spus in timp ce m-a prins de umeri.
Eu in continuare il priveam dispretuitor.
-Da...stiu bine ce s-a intamplat...
-In acea seara cand l-ai ucis m-ai invocat pe mine...chiar tu ai spus ca erai disperata dupa ajutor pentru ca nimeni nu a vrut sa ti-l dea...nimeni nu te-ar fi crezut...
-Inceteaza sa te mai joci cu mintea mea!Stiu ce vrei sa faci!
-Serios!?, mi-a spus-o compatimitor...si ce voiam sa fac acuma?
CITEȘTI
Attack on Titan: Cronicile suferinței
FanfictionPovestea surprinde viața și întâmplările unei adolescente pe nume Erika Whirn în interiorul zidurilor, în timp ce slujește ca soldat pentru cauza umanității...are parte de tot felul de momente in compania prietenilor ei, dar în mare parte nu sunt in...