Povestea surprinde viața și întâmplările unei adolescente pe nume Erika Whirn în interiorul zidurilor, în timp ce slujește ca soldat pentru cauza umanității...are parte de tot felul de momente in compania prietenilor ei, dar în mare parte nu sunt in...
Aparent vad ca oamenii din ziduri au evoluat cu tehnologia...hmmm...interesant...chiar sunt curioasa sa vad ce au descoperit...de ce sunt ei in stare.
-Deci...Hange...cum ziceam, mi-a povestit simpaticul tau pinguin despre lancile tunet...ce-i cu ele?
Stiam ca era fix in spatele meu dar nu ma deranja.Prezenta lui nu mai era un motiv pt cre sa-mi controlez limbajul de mult...poate doar daca era insotit de do-sama...dar asa nu.
-Proasto, nu sunt surd...
Vocea aia monotona...ataaaaaaat de enervaaaaant...si fata aia de mort...oare o fi zambit vreodata in viata lui?...nu cred...
-Nu-mi pasa...am zis-o intentionat!
-Te cam mananca limba de la o vreme.Poate o sa ti-o tai bucatele
-Chiar te invit sa incerci...asta daca reusesti asta si nu ajungi chiar tu personal sushi pt titani...sau in cel mai bun caz micul meu dejun.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Atunci am vazut ca iar prindea tupeu piticania aia nenorocita.Ce noroc ca pana sa apuce sa faca ceva, inca eram pe hol iar Hange s-a bagat intre noi ca sa nu ne batem.
-Aloooo alooo!Terminai odata! Nici acuma nu ati reusit sa va abtineti de la asta?
-Mai taci, Hange!Da-te la o parte ca nu te priveste, i-am spus vizibil furioasa incercand inca sa-mi strecor mainile pe langa Hange ca sa-i trag una idiotului.
El doar s-a dat intr-o parte, cu bratele incrucisate la nivelul pieptului.
-Usureeeel, Erika!Calmeaza-te odata!
-Da-mi doar 5 minute singura cu handicapatul ala daca vrei sa ma calmez!
Eram deja intr-o stare iminenta de iritare.Dar cuvintele erau prea putin pt a descrie modul in care ajunsesem sa mi-l imaginez pe Levi...nu doar cu capul infipt intr-un par, ci si cu tot corpul transat si atarnate in diferite parti din castel...doar de dragul de a ma distra si pt a ma relaxa.
-Stai cuminte odata, tacanito!Tu nu te uiti la tine...controleaza-te...deja e prea mult
-Grrrrrrgh...lasa ca vezi tu!O sa-ti infig capul intr-un par intr-o buna zi!
-Pana atunci vezi sa nu patesti tu asta...
Asta ma enerva si mai tare....sa-l aud ca imi raspundea inapoi in maniera aceea...e chiar enervant si depravant totodata...Stie ceva ce nu stie nimeni...sau doar intuieste asta?Nu are de unde sa stie...despre asta nu am spus la nimeni...nici macar do-sama nu stie despre asta...sigur intuieste...
Mi-au trebuit cateva clipe ca sa reusesc sa-mi controlez respiratia.Nervii mei inca erau intinsi la maxim.
~"CE TOT FACI?ERA BINE ADINEORI!DA-O PE FRAIERA LA O PARTE SI RUPE-I CAPUL!SAU MAI BINE RUPELE CAPUL AMANDORURA!"
Idiotul asta de Stephan are impresia ca o sa ii dau voie sa iasa afara...sa faca ce vrea din mine?Nu prea cred...Eu chiar o sa intru in belele daca ma mai enervez usor...atunci e singura lui portita de iesire fara acordul meu....si nu as vrea sa ma enervez odata asa de tare incat sa ma trezesc fara nimeni in jurul meu...
