Xander povesteste*
Mi-am gasit cel mai bun mod in care sa-mi incep ziua...defapt...cred ca sa-mi termin viata.Nu ma asteptam sa se termine atat de repede...offf...iar Shadis sta acolo...nu spune nimic...parca...ar astepta sa vada daca fac pe mine sau ceva...asa de tare te omoara linistea asta...
Privirea aia atat de rece...mi-era familiara...nu e singurul om care m-a privit asa pana acum...si nu va fi cu siguranta...
-Aaaaarghhh...
Mi-a smuls prima unghie cu tot cu portiuni de carne din degetul mare de la mana stanga.Doare ca naiba!Imi simt nervii cum trimit impulsurii nebunesti catre creier...senzatia...neah...e cam putina dar semnificativa...
Zgomote...se aud zgomote...ce e asta?
-Recunoaste!
Ordinul instructorului nu ma lasau sa analizez sunetele astea...vocea parea familiara...dar se aude foarte incet... e...un urlet? Mi-am marit ochii auzind asta tot mai clar in urechile mele...dar asta pe parcurs...dupa ce terminase si degetele de la picioare.
Shadis nu prea pare genul ala de tortionar care sa urle la oameni...oare de ce?In antrenamente el urla non-stop la noi...acum oare ce face de fapt?
-Nyyyyaaaaaaaaaargh!F*ck...gosh
-Recunoaste odata!
La chestia asta nu m-am asteptat.M-a luat de par si m-a izbit cu capul de peretele din spatele meu...peretele rece al celulei...intre el si ochii reci ai instructorului...simt durerea ...dar nu suficient...nu stiu cine e de partea cealalta...
-Shadis...stai...
-Huh, deci o sa zici ceva?
-Aaah...cine...mai e aici?
-Asta nu te priveste pe tine!Tu doar spune ce ai de spus!Si de preferabil repede!O sa aleg altceva chiar repede!
-Ce vreti de la mine?
-Parca erai mai inteligent de atat.E simplu: recunoaste ca tu vinzi informatii Politiei Militare si o sa fie mai bine pentru toti!Mai ales pentru prietena ta!
Prietena mea?Mi-a luat ceva sa realizez despre cine e vorba...si nu mi-a placut cand mi-am dat seama...nenorocitii chiar au prins-o...urletul ei era acela...nu pot decat sa ma ingrozesc auzind-o cum isi tipa durerea...acum inteleg...inteleg unde au dus toate aceste nenorociri...
Nu exista iesire din asta...m-au atras la moarte sigura...si puteam sa opresc aceasta nenorocire sa se intample...Puteam sa o apar...dar in schimb am ajuns sa aud asta de la ea...Mi-e jena...mi-e jena de mine ca am ajuns in halul asta...mi-e jena de existenta mea...
-Shadis...de ce ati prins-o pe Whirn?
El s-a indepartat brusc.In tot timpul asta, comandantul nu se indepartase prea mult de celula mea...sunt sigur de asta...sunt sigur ca Shadis s-a dus tinta la el...Dar ciudat modul in care se intoarce la mine...o lesa?Ce naiba?Sau...ia stai putin!?
....cred ca inteleg acum...
Erwin a trecut prin fata gratiilor mele, mergand undeva in stanga....De acolo se auzeau si sunetele acelea...doar nu...ba da!Fix acolo ma duce!
-C-comandante...nu-mi fa asta....
Cu siguranta ca nu m-a auzit...iar lui Shadis putin i-a pasat.Pur si simplu, m-a legat ca pe un caine si m-a tarat de acolo.
Drumul a fost scurt ce-i drept...desi inima mea a simtit ca fiind o vesnicie...urletul ei...crestea in intensitate...parea mai sfasietor...si modul in care agoniza si cersea mila...erau de departe innebunitoare pentru mine... Ajuns in fata celulei ei, auzeam acum tare si clar modul in care era jupuita de vie...mutilata...si printre lacrimi si suspine...offf...implora ajutor...
Iar faptasul nu ma asteptam sa fie altul...Capitanul cred ca se simtea asa de mandru...ca-si face dreptate, nu?Se simte bine sa fie un monstru...Erika...de ce nu ripostezi?De ce stai asa ca o proasta?
CITEȘTI
Attack on Titan: Cronicile suferinței
FanfictionPovestea surprinde viața și întâmplările unei adolescente pe nume Erika Whirn în interiorul zidurilor, în timp ce slujește ca soldat pentru cauza umanității...are parte de tot felul de momente in compania prietenilor ei, dar în mare parte nu sunt in...
