Attack on Titan: Cronicile suferinței

9.Sa ne facem prieteni noi! (partea I)

Bun... asta a fost destul de usor... nu a fost cine stie ce discutie cu Erwin pe tema ca de ce nu l-am ascultat de la inceput.Stiu... a avut dreptate... mi-am pierdut timpul cu ratatii aia acolo... si de nenumarate ori au incercat sa-mi strecoare bautura lor ciudata in pahare sau chiar in mancare... cred ca erau curiosi sa vada cum fac dupa ceva tarie... oricum ... sunt destul de tare sa nu cedez ca idiotul dupa cateva shot-uri amarate...

In fine... Erwin m-a lasat intr-un final sa plec din biroul lui...perfect... abia asteptam sa vad cu cine urma sa fac echipa... chiar daca nu se vede, imi placea sa stau de vorba cu oamenii... ei bine, doar cu cei inteligenti... inainte sa ma intorc nu aveam cu cine sa stau de vorba... nici macar cu idiotul ala de Pixis... ala era in varful lor la capitolul asta... in fine...

Am iesit pe usa... pasii mei faceau un ecou destul de puternic pe hol... nici bine nu fac cativa pasi ca de la capatul holului vad superba silueta a lui Levi (feel the sarcasm...) cum se deplasa in directia mea... cel mai probabil venea mai repede in vizita la comandant decat la mine... logic... ce-i drept... atitudinea lui de ultima data m-a lasat rece... o fi el dur dar asta nu inseamna ca eu trebuie sa fiu moale in fata lui... il voi trata ca un egal... doar e competitia stransa... de la o vreme, simt cum Mikasa imi respira in ceafa in privinta rezultatelor la antrenamente... super!... inca un stres in plus... nu era suficient domnul "Fancypants"(n/a:in caz ca nu stiati Erika se refera la cei cu aiura d-aia de superioritate fata de ea... adica d-aia varsata cu carul...in felul asta, expresia insemnand "smecheras"... logic ca tot ea o foloseste cu o conotatie ironica... ) sa-mi sufle si el in ceafa... acum sunt doi...

Incerc sa trec cat mai neobservata pe langa el dar nu am putut sa nu observ mirificul sau glas (feel the sarcasm-again) cum mi se adreseaza pe un ton cat se poate de autoritar... urasc cand imi face cineva asta...

-Deja te-ai intors!?... In sfarsit te-ai saturat sa mai stai printre betivii aia prosti si mizerabili ca o catea cu coada ridicata...?

In acel moment, nu m-am putut abtine.Nu-l puteam lasa sa zica asa ceva... nu mie sau prietenilor mei...Cu o mana l-am luat de guler si l-am impins in perete in timp ce cu cealalta pregateam o lovitura puternica de pumn... desi eram un car de nervi din cauza acelei saptamani, nu imi aratam deloc asta pe fata...mereu aceasi incruntare si atat... foarte rar vadeai zambete de la mine... si acelea erau la nervi... d-alea de genul in crize psihotice (n/a:Erika a avut experiente traumatizante in trecut, motiv pentru care are crize psihotice la accesele ei de furie extreme).Acum a mai venit si curcubeul asta gri sa ma enerveze si mai tare.

-Asculta si baga la cap,Ackerman!Daca te mai aud o singura data ca mai spui ceva de genul despre mine, o sa duci dorul dintilor tai pretiosi...Nu-mi forta mana ca daca tot suntem in competitie , eu nu te voi trata ca pe superiorul meu asa ca nu-mi vorbi de sus pentru ca te pot detruna daca vreau...Ai inteles?Sa stii ca m-am convins de ce aveam de vazut acolo... am fost mai mult ca dezamagita de ce am vazut acolo...

Nu apuc sa termin ce am vrut sa zic ca si el ma apuca de guler pregatindu-se sa-mi pareze lovitura.Pana la urma eu am fost cea care a incasat una de la el , mai precis un genunchi in burta, dar asta nu m-a oprit, nu am prea simtit-o decat ceva timp mai tarziu.Intr-o miscare rapida, Levi m-a pus in locul lui, eu fiind acum pusa la zid.Cand se pregateste sa-mi dea un alt pumn... ii aud vocea cum iar incearca sa-mi taie carnea...

-Nu-ti uita locul ca de nu... ma voi ocupa personal de tine... si cand o voi face nu voi mai tine cont de nimeni... nici macar de faptul ca esti preferata lui "Eyebrows"...ai inteles?

Eu nu indraznesc din tupeu sa-i dau un raspuns doar ca sa vad daca ma va lovi.Simt cum se apropie pumnul lui tot mai mult de mine... imi ziceam "gata, asta e inceputul razboiului Capitane..." ... dar pumnul lui nu mai vine... se pare ca am fost prinsi in fapt... pumnul lui fusese oprit de mana lui Pixis... cred ca e prima data cand ma bucur sa-l vad in persoana... iar din spatele lui vad ca se apropie cativa soldati dar printre ei se putea observa un blond inalt cat un bloc... l-am mai vazut inainte... era acelasi om care m-a lasat pe marginea zidului cand aveam 7 ani... Mike... hmmm... se pare ca n-am uitat...