Attack on Titan: Cronicile suferinței

28.Un nou angajament

Erika povesteste*

Aaaah...in sfarsit respir dulcele aer al libertatii mele...a trecut atat de multa vreme de cand n-am mai gustat aceasta aroma...aproape ca mi se facea dor de asta...aproape...

Acum ca nimic nu-mi mai sta in cale,pot sa ma destind putin..asa ca in loc sa plec direct la baza am mai intai cateva planuri...sa vad cum fac s-o fraieresc pe Thara sa nu-si dea seama de ceea ce fac...sau defapt...nu prea ma intereseaza parerea ei caci acum e la mana mea...pot sa-i fac felul chiar in secunda asta si o stie prea bine dar nu inca...e un pion valoros pentru mine si n-am sa renunt asa de usor la ea...nu inca...

-Erika...unde mergem?
-Rabdare...avem cateva drumuri de facut si mai am cateva probleme nerezolvate...asta inainte sa mergem la baza...
-Dar...esti sigura ca ma vor primi?Nu stiu...adica mi-e cam teama...

A tacut imediat de cum mi-am intors capul catre ea.Nu mai indraznea sa scoata nicio vorba.Asa si trebuie...nu ar trebui sa imi submineze autoritatea cand ea nu e atceva decat gandacul meu.I-am ras in fata la vorbele ei...mi se pareau prostesti...numai un las si-un fricos ar scoate vorbele astea pe gura iar ea nu e departe de asta...

-Esti chiar proasta daca ai impresia ca ei ma vor refuza..ai fost sub tutela mea in tot acest timp in inchisoare...crede-ma...antrenor mai bun n-ai gasit in toata viata ta...eu la randul meu am avut antrenori buni...dintre cei mai buni...

In acel moment mi-am luat privirea de la ea, ramanand sa privesc in orizont...unde ne era directia de deplasare.

-Dar...cu cine te-ai antrenat?Asta nu mi-ai zis niciodata...

Odata cu intrebare asta mi-au rasarit in cap multe amintiri dintre care multe dureroase...unele pe care mi le doaream uitate de mult...ingropate cu tot trecutul meu...

-Pai...oamenii mi-au oferit un antrenament chiar eficient...si interesant... am avut initial ca instructor pe Keith Shadis...si odata cu repartizarea mea in Legiunea de Recunoastere...eu am avut cateva incidente in urma carora...am cam avut nevoie de un parinte tutelar... si mi l-am ales ca si antrenor si instanta tutelara pe cel mai al dracu om vazut pe fata pamantului... Capitanul Levi Ackerman... stiam ca asta mi-ar face zilele amare de dragul de ma vedea cum sufar...nu ne-am inteles niciodata...el prea arogant...eu prea incapatanata ca sa-i ascult ordinele...desi si mie-mi facea placere sa-l vad in toane proaste...lupta cu el era chiar o distractie...e chiar mai buna decat... hehehe... , atunci i-am aruncat o privire iscoditoare, cat se poate de perversa, dandu-i de inteles cat de multa placere imi facea sa-l stiu pe Levi cu dracii pe afara. Dar oricum in afara de asta...am avut si antrenori de dincolo de hotarul vostru existential...nu ai avea cum sa intelegi...

Thara povesteste*

Inca de cand au disparut parintii mei, am ramas singura..nu mai stiam ce sa fac ca sa-mi asigur existenta.Zdrentele de pe mine nu erau niciodata cum imi puteam imagina ca arat acum...desi am comis multe faradelegi pt care nu-s mandra...si desi am ajuns la inchisoare..intr-un fel pot spune ca norocul mi-a batut la usa.In inchisoare eram cam destul de lasa...recunosc ca eram un iepure fricos... si asta pana sa dau de cineva ca ea...desi nu e o prietena foarte amabila...ea e ca un parinte dar intr-un fel mai ciudat al ei...nu mi-a oferit afectiune sau ceva de care depindeam cumva cu mult timp inainte...ci protectie... a fost ceva vreme inainte de a veni inante de venirea ei...cand totul era cat se poate de rau...

flashback*

Era prima mea zi aici.Nu voiam sa fiu observata de nimeni aici...eu pur si simplu ma ascundeam in spatele altor fete ceva mai inalte decat mine ca sa nu ma vada nimeni...mi-era rusine de toata lumea...desi acum ca stau si ma gandesc, n-am idee de ce faceam asta.

Ma asezam ca mai mereu la o masa inlaturalnica ca sa nu atrag atentia nimanui...mancam repede...ieseam repede...nu voiam sa intru in conflict cu nimeni...mai ales ca sunt si neinarmata.