8.Decizie finala

105 16 1
                                    

Eram in biroul lui Erwin.Il asteptam sa se intoarca.Bine macar ca aveam companie... chiar daca nu e persoana pe care o voiam in preajma... Trebuie sa recunosc... Levi stie sa se impuna serios in fata cuiva... chiar si printr-o banala privire...inca e infiorator pentru mine... nu prea aveam ce sa discut cu el.Nu scoteam niciun cuvant pe gura, acum fiind constienta de cine e cu adevarat in fata mea...si in plus, nici nu parea prea vorbaret in sine...ma sperie tipul asta... e ceva ciudat la el... pe toti ceilalti i-am putut citi din privire... comportamentul... felul de a vorbi inainte de a deschide gura in fata mea... totul...dar tu... esti o provocare... imi plac provocarile... nu am pierdut niciodata in fata uneia si nici n-am de gand sa incep acum...

Domnule... deja zarurile au fost aruncate... nu mai pot da inapoi... am acceptat provocarea... si o voi duce pana la bun final chiar de ar fi sa mor pentru asta...eu nu am pierdut niciodata... si nu voi incepe acum... nu in fata ta...nu ma voi da batuta...razboiul deja a inceput...

Stateam acolo, in scaunul meu, incercand sa-i analizez orice gest, orice tic, ceva care sa-l dea de gol... dar nimic...toate miscarile sale erau atat de calculate... imposibil de descifrat... hmmm... ce ascunzi tu... capitane... Levi...

-Cred ca esti mandra de rezultatele tale... nu-i asa?

Hmmm... ciudat... nicio expresie pe fata... tipul asta are ceva... ciudat... nici felul de a vorbi nu-l da de gol... poate doar cat de iritat e el de fapt... dar stai... nu era asa si cu mine cand eram mai mica... ba da... parea mereu nervos... oare asa e el... asta e felul lui natural de a fi...?

-Da, domnule... 

O fi el imposibil de descifrat dar si eu sunt la fel ca el.Si acea privire incruntata... ciudat... parca ma vad pe mine in imaginea lui... nu... ar fi imposibil...

-Stii ce inseamna "numarul zero" nu-i asa?Nu li se atribuie tuturor soldatilor buni acest titlu... e extrem de rar sa se dea acest titlu...

-Hmmm... nu se atribuia celui mai bun dintr-o generatie de cadeti...?

-Nu chiar... tsk...

Am vazut asta!A ezitat sa-mi spuna ceva... e regresiv... asta e!

-Atunci... ce-i?

-...oi... oi... e o informatie confidentiala... doar un grup restrans de soldati are voie sa stie despre asta...

-Asta inseamna ca si eu... sunt... inclusa...cumva...?

-Te-ai prins cam greu... baka...

 -Doar zi-mi...ce se intampla?

Atunci aud sunetul infundat al usii masive de lemn ce se deschise in spatele meu.Aud vocea grava a comandantului ce ii se adresa lui Levi.

-Levi, avem oaspeti?

-S-a intors micuta "gura mare"!

Eu imi intorc capul si-l vad pe Comandant cum se apropia tot mai mult de scaunul unde stateam eu.Odata ce privirile nostre s-au intersectat, am putut observa ca nu s-a schimbat deloc nici el.Arata la fel ca in aceea zi.

Ma ridic de pe scaun, imi duc mana dreapta la piept intr-un salut patriotic, in timp ce imi las privirea in jos, in asa fel incat sa-i pot vedea fata mult prea putin.

-Comandante....ma bucur sa va revad... e o onoare sa ma aflu aici!

El mi-a ridicat barbia, fortandu-ma sa ma uit la el.

-Ma bucur ca te-ai intors!Si apropo... inca nu te-ai invatat... ochii mei sunt aici sus... , ma privea cu asa o superioritate pe care nu o mai vazusem pana atunci pe fata lui... nici macar pe fata lui in timpul bataliei din Districtul Shingashina... Aseaza-te... avem lucruri de discutat...

Attack on Titan: Cronicile suferințeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum