Attack on Titan: Cronicile suferinței

17."Ziua X"

Ma simt ... diferit...Dupa ce m-am intors de la cimitir, am stat foarte mult timp in celula mea... a trecut asa de mult timp fara sa mai vad lumina soarelui...orele treceau aiurea si nici nu mai stiu cat de mult timp trecuse...

Cred ca a trecut doar o zi si cateva ore...Si totusi...e diferit sa stau in acest loc inchis... si totusi asa de bine... sa fiu singura cu gandurile mele...

Eram deja impacata ca voi muri... maine... poimaine sau de ce nu... chiar azi ar fii o idee buna... pana acum nu am luat in considerare sinuciderea ca mijloc de salvare a umanitatii... dar daca toti spun ca sunt o mare amenintare pentru umanitate... nu am de ales... voi face tot ce trebuie sa scap lumea de un gunoi infect ca mine... asa cum am jurat sa ma razbun candva...

Chiar asteptam pe cineva in vizita... orice era bun acuma... eu voiam doar o oportunitate sa pot fura ceva util cu care sa imi pot indeplini misiunea pana la capat.Dar cum fac cu paznicii?Ei nu ma vor lasa asa usor sa mor... nu pana procesul nu e gata... si asa nu mai vreau mai multa umilinta publica decat cea pe care o resimt acum...

-Huuuh..., am respirat destul de zgomotos, mimand o asfixiere ca sa pot atrage atentia unui paznic.

-Huh!?Ce naiba...Intra repede la ea ca se sufoca!!!a spus unul din gardieni incercand sa imi descuie celula ca sa poata patrunde inauntru.

-Hai!Mai repede!

Gardieni idioti!Nici macar nu puteau baga cum trebuie o cheie in broasca!Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ma sufocam pe bune...sigur eram deja moarta...

-Asa!, a spus intr-un final gardianul deschizandu-mi usa celulei.

Cum au intrat inauntru, au inceput sa-mi faca manevra heimlich in speranta ca ma vor salva si vor parea "smecheri"...pe naiba... aia numai smecheri nu erau... au fost asa de prosti incat in timp ce le "multumeam" pentru interventie nu si-au dat seama ca ii dezarmasem deja pe amandoi... ma intreb cat le va lua sa vada ca le-au disparut pistoalele si cutitele...hehehe...

-Baieti!Luati pauza!O preiau eu de aici!

-Desigur, capitane!

Aaaaah... perfect!Nici nu poate "printesa" sa se sinucida linistita ca apare "cavalerul" sa-i strice fasonul...

Dupa ce aia doi idioti si-au luat zborul, caci la cat de idioti sunt ma mir daca stiau cum sa mearga corect pe holul ala, raman singura fata in fata cu Levi.Doar acel set de bare de metal ne mai despartea.

-Huh... presupun ca iti place ce vezi...o lepadatura asa patetica ca mine...lipsita de aparare si de orice urma de motivatie pentru a mai trai...nu-i asa?

-Tsk... chiar ca te-ai descris perfect... nu credeam ca va ajunge vreodata ceva sa umple golul ala asa de mare din capul tau...pana la urma geniile se nasc cu pistolul la tampla...

-Ca bine zici..., i-am spus eu in timp ce-mi dau la o parte mantia, lasand sa cada pistoalele si cutitele celor doi gardiani.Si nici nu a trebuit sa ma complic... a fost asa de simplu...

-Ce crezi ca faci?

Il priveam pe Levi destul de nepasatoare.Cred ca era destul de nervos... stia ce urma sa fac... pana la urma care mai era rostul intrebarii lui...

-Ce ti se pare... le dau oamenilor ce-si doresc... fac un bine lumii, scapand de o problema majora..., am spus destul de detasata in timp ce culegeam un pistol de la picioarele mele si mi-l indrept direct inspre tampla.

-Nu vei face asta!,mi-a spus intrand in celula mea.N-am sa te las eu!

-INCA UN PAS IN PLUS SI APAS PE TRAGACI!SA NU CREZI CA NU POT S-O FAC!!!