Attack on Titan: Cronicile suferinței

14.Amintiri

Levi povesteste*

Eram in graba sa o gasesc pe idioata asta inainte de a face vreo prostie.Huh!?Ce nai...!?Hanji!?Tu erai...ea m-a tras inapoi de pelerina... sper sa fie important...

-Levi!

-Huh!?...ah... tsk... tu erai!... ce mai e?

-Am gasit!

-Hm.... serios?

-Dap...uite!

Mi-am mijit ochii intr-o carte pe care mi-a pus-o in fata si vad un pasaj in care scria "...un impact violent egal cu cel suferit anterior poate aduce victima in starea initiala..."

-Patru ochi... asta inseamna ca...

-Dap...trebuie sa o bati... sau s-o faci sa lesine...

-De cand asteptam asta!spusesem destul de satisfacut, in timp ce plecam.

-Levi... dar nu o omora!

-Stai linistita, aiurito!Nu-i fac nimic...

Asa ca am grabit pasul ca s-o prind din urma pe idioata aia... da doamne sa nu fi facut vreo tampenie... sau da doamne sa fi facut ceva rau sa am un motiv bun s-o decapitez cu mana mea...Fugeam tot mai tare deoarece auzisem ca Erika se indreptase in aripa de vest a castelului... acum poate fii incoltita usor... a mea esti acuma!Nu mai ai cale de scapare...

-Huh!?

Trec de o parte a coridorului si dupa ce dau sa trec de colt... uhh... nu imi vine sa cred... e... e un macel aici!

O mare de soldati morti la picioarele mele, maruntaie si sange aruncate peste tot... dezgustator... asa ceva nu am mai vazut decat in prima mea ... expeditie...

flashback*

Dupa ce m-am dus sa incerc sa-i fac felul lui Erwin dar m-am abtinut, m-am intors la grupul meu de soldati... mare greseala am facut... cand am ajuns... toti... erau morti... iar... Isabelle... din ea nu mai ramasese decat capul ei...

Sangele era peste tot... imi inhala narile puternic acel miros al mortii... nu voi uita niciodata aceasta zi... in care am pierdut ce aveam mai de pret... prieteni... acum stiu pentru ce lupt si pentru ce voi lupta de acum inainte... razbunare...

flashback ends*

-Ahh... F...F-Farlan...

Respiram atat de agitat si rapid la vederea unui corp ce zacea pe un morman de alte cadavre... i-am vazut parul... si chipul... el era...

L-am tras de pe acea gramada ca sa-l strang ultima data la piept... mi-a fost un vechi prieten... singurul care m-a inteles si care mai ramasese in viata... Isabelle ne-a lasat acum mult timp singuri...iar acum... eu... ma simt tot mai singur...ahhh...daca ea e de vina pentru asta... jur... ca am s-o torturez intr-un mod de 1000 de ori mai chinuitor decat m-a facut ea sa ma simt acum...doare tare... dar pe ea o va durea enorm...

-Oricine ti-a facut asta ... voi aduce dreptate... pentru tine si pentru toti cei de aici...

Am plecat... nu mi-a mai ramas nimic aici... cel putin nimic viu...

timeskip~dupa capturarea Erikai

M-am indreptat inspre laboratorul lui Hanji... sa speram ca am dat destul de tare cat sa-si revina si sa speram ca nu ii fac inca un cucui mare cat capul ei...

-Patru ochi... ti-am adus sobolanul inapoi!

-Si eu ma bucur sa te vad... acum pune-o pe masa!Trebuie sa o examinez putin...

-Cu putin noroc poate o faci sa nu se mai trezeasca niciodata...

-Offf... Levi...da' ce-i cu tine de vrei sa scapi in felul asta de ea?Nu-ti place competitia, huh?