Harley Potter #4- Turneul Întunericului

IV. În Expresul de Hogwarts

M-am intins pisiceste in pat. Mi-am frecat fata de perna moale si am inspirat adanc. Nu am simtit acel parfum al lui Draco. Mi-am intors fata pe cealalta parte si am oftat trista, intre somn si realitate. Cineva era langa mine in pat. M-am inghesuit in acel cineva si am simtit o mana incolacindu-se in jurul umerilor mei.

Am simtit caldura. Un zambet rasarise la coltul gurii mele. Era frumoasa senzatia aceea cum ca cineva te tinea in brate. Am deschis ochii si am vazut par negru si o cicatrice in forma de fulger. Harry era langa mine. Fratele meu. Geamănul meu.

Ne-am inghesuit unul in altul ca doi copii mici, si ne-am trezit cu fruntile lipite. Harry deschise ochii:

- 'Neata!

Am zambit:

- Hei! Ce faci tu in camera fetelor?

- Nu sunt in camera fetelor. Tu esti la noi.

- POFTIM? am exclamat si m-am uitat in jur.

In celelalt pat era Ron si la capatul patului lui erau Fred si George, inghesuiti. M-am uitat sub plapuma.

- Harry, unde imi este puloverul? Nu pot iesi de aici fara el.

Harry scoase de sub perna un pulover mov inchis.

- Te referi la asta? rase el.

Am intins mana si mi l-am pus repede pe mine. Mi l-am incheiat si am zis:

- Ce ai de gand?

- Sa te fac sa razi! Auzi, unde erai? Ieri.

- Ti-a zis domnul Weasley. Pe deal, am mintit eu.

Se parea ca doar domnul Weasley stia de secretul meu.

Se auzira doua frasuiri, si George se dadu jos din pat. Se duse la o masuta si lua un aparat de fotografiat. Il indrepta spre mine si Harry, care inca stateam lipiti si spuse:

- Ultima dimineata in casa! Gemenii Potter stau ca doi bebelusi!

Am inceput sa rad:

- HEI! Am paisprezece ani!

Harry se dadu jos si am vazut ca in patul nostru mai era cineva. Daymon. M-am retras repede si durerea mi-a sagetat piciorul. Am strans din ochi.

- Lasa-ma sa te ajut!

George ma lua de maini si imi aranja carjele. Apoi, il scutura pe Fred.

- Hai, Fred, sa mergem jos!

- Nu! Vreau sa dorm! spuse el si se infunda in perna.

George se scarpina in cap:

- Si cand te gandesti ca are saisprezece ani...

M-am dus sontac-sontac pana la patul lui George si m-am aplecat peste Fred, simtindu-ma cum ma inrosesc:

- Scularea!

Fred mormai ceva si deschise ochii. Apoi zambi:

- Salut, Evans!

Am zambit cam larg si m-am retras repede langa Harry, inca cu obrajii rosii.

Nu era corect ce faceam! Ma simteam stanjenita in preajma lui... Si totusi, ieri, cu Draco. Nu! Fred eea prea mare! Draco ma iubeste! Nu eram impreuna, dar... Părțile din inima se luptau cumplit...

- Ai facut poza? zise Ron in timp ce Fred il dadea jos din pat, cu forta.

- Da! Si este cea mai draguta de secole!

Maine mergeam la scoala. Dupa ziua cu Campionatul, si blestemul, ne luasem manuale si acum era ultima zi.

Piciorul mi se vindecase destul de mult. Dar tot trebuia sa se inchida rana complet. În maxim o săptămână trebuia să pot sa merg perfect.