Harley Potter #4- Turneul Întunericului

XX. Salvarea și piscina

- Dulce...?

Ogarul si-a varat nasul in pieptul meu si a scancit fericit. Eu am zambit si m-am ridicat, tremurand. Am privit in fata, cautand amintirea pe care o vazusem. Inima imi batea tare si apasat. M-am uitat in spate repede si i-am vazut pe fratele meu, pe Dumbledore si pe Lexa. Langa ei, Hermione si Ron.

Dulce imi lingea mana, dand din coada.

- Ce s-a intamplat?

M-am pipait pe partea de fata arsa. Mi-am adus aminte tot. Tot ce se intamplase, de la anul I, pana acum. Blestemele, Cassie, saruturile si momentele grele. De Sirius... Si verile, copilăria cu Draco, tot! Absolut tot. Și de momentul când eram cu Fred în locul nostru.

- Wow, chiar ca trebuie sa discut cu Crabbe! am spus si am ras incet.

Hermione a oftat ușurată si m-a luat in brate, facand-o pe Dulce sa se dea inapoi, scancind.

- Si-a revenit! zambi Lexa si inchise ochii, usurata. Trebuie sa-l anunt pe Fudge!

Lexa a miscat din baghetă și a creat un Patronus frumos. A șoptit ceva Patronusului, iar acesta a plecat pe geamul biroului.

- C-ce...? Ce s-a intamplat? am spus nedumerita.

Mi-au povestit tot. M-au lasat cu gura cascata.

- Wo...

- Dap! zambi Harry.

- Si eu si cu Fred ne-am...?

- Dap! a repetat el.

Am zambit si mi-am atins buzele. Apoi, am simtit nasul rece al lui Dulce. I-am sarutat capul ingust si frumos, apoi am fugit fericita la Lexa:

- Ai reusit! Ai reusit!

- Si ti-ai adus aminte si cum o cheama! Dulce! zambi Lexa.

- Nu stiu cum, dar cred ca eu si cu Draco o aveam atunci cand eram mici. Cum a trait asa de mult? am spus si am mangaiat-o pe Dulce.

- Nu stiu. Ogarul asta detine un mare secret! Eu nu stiu... Dar sigur vom afla. Prevăd ceva foarte special! spuse Lexa, privindu-ma serios.

Dulce ma impunse cu nasul si se duse in capatul biroului, unde se ghemui intr-un fotoliu mic. Dumbledore zambi:

- O poti vizita cand vrei, Harley. Acum, voiam sa te intreb, nu erai cu Fred cand te-au luat domnii angajati?

- Nu stiu...

***

Mergeam pe holurile castelului, incercand sa gandesc. Simteam ca toata lumea apasa asupra mea.

Inima isi accelerase bataile. Mi-am stors creierii. Nu imi aminteam nimic, in ciuda faptului ca simteam ceva. Ceva in legatura cu... Parca simteam ca Fred a patit ceva... M-am plimbat inainte si inapoi prin camera, gandind profund. Apoi, am simtit ceva. Era ca o durere in inima. Am tras aer adanc in piept si am inceput sa respir greu.

- Fred...

Am alergat pe scari, impleticindu-ma dupa aer. Simteam ca nu puteam sa respir, dar in acelasi timp puteam. Era o senzatie aproape imposibila si enervanta! Am ajuns pe holul de la intrare, unde am cazut pe maini.

In cap imi sunau multe voci, tipete, mai ales tipete. Privirea mea tot voia sa se uite spre o debara. Nu stiam ce naiba voiau ochii mei. Tipetele se faceau mai puternice, dandu-mi dureri de cap.

Mi-am pus mainile pe urechi, inaintand spre dulapul acela. Am scos bagheta si am soptit, ametita:

- Alohomora!

Usa s-a deschis incet si am tras de clanta. Inauntru era intuneric. Am aprins bagheta cu o vraja rapida si am tipat, scurt. Fred, cu ochii larg deschisi. Am tipat iar, tremurand din toate incheieturile.