Harley Potter #4- Turneul Întunericului

XXII. Vizuina lui Amprentă

- Harry, hai, nu avem mult timp pana la inserare!

- Dar nu o gasesc pe Harley!

- Daca vrei sa-l vezi pe Sirius, vino si o gasim noi după! A spus să venim la gard! Hai!

***

Eram relaxata. Intr-o stare dintre somn si trezire. Visam ca eram intr-un pat pufos si ca Dulce dormea alaturi de mine.

Apoi, am simtit ceva... Ca niste degete de gheata. M-au trecut fiori. Am stranutat si simturile mi s-au mai dezmeticit. Am miscat din cap si am simtit o mana rece care ma mangaie pe frunte. Am scos un oftat obosit si m-am fortat sa ma trezesc.

Se intamplase ceva...

Dulce era ranita...

Dulce?

Omul acela care incercase sa puna blestemul Cruciatus asupra mea.

Din nou...

Il mai pusese odata. Era demult, in trecutul meu, in casa matusii Harriet. Si eu il omorasem cu puterile mele de Banshee. De ce nu disparuse?

Sigur el era. Cum...? Cum de trăia?

Dar, era real! Cu siguranta! Am simtit bine pumnul pe care mi-l daduse peste fata. Si ca Dulce scheuna, dar eu nu eram capabila sa o ajut. Un barbat ma salvase, dar eu lesinasem. Eram in viata. Dar Dulce?

Speram ca Harry si restul sa nu se ingrijoreze prea tare.

- Harley...

Mana imi atinse obrazul, apoi imi apasa fruntea.

- Harley, trezeste-te...

Am deschis ochii. Ceata. O forma mare aplecata asupra mea. O forma neagra, ca o fata. Am tresarit, cu pupilele marite. Daca era acel om, si incerca sa ma pacaleasca.

- Harley, esti in siguranta... Nu vezi clar? Stai sa te ajut.

Am simtit o chestie... uda... care imi atingea fruntea. Era rece si aspra. Am devenit mai constienta si vederea mi se clarifica. Chipul lua forma clara. Era un barbat cu parul negru, lung si cu ochii negri stralucitori si frumosi. Imi tinea o carpa pe frunte.

M-am concentrat pe chipul lui si am simtit iar senzatia aia de dor. Senzatia aia pe care am avut-o atunci cand am vazut amintirile in Pensiv... M-am ridicat brusc pe coate si am soptit:

- Sirius?

Nașul meu a dat încet din cap, zambindu-mi dragastos.

- Sirius!

L-am luat in brate cu putere, iar el s-a clatinat. Sărisem, de-a dreptul, pe el. Sirius m-a apăsat cu mâinile pe spate și m-a sărutat pe par. Am inceput sa lacrimez de usurare si am spus:

- Multumesc! Multumesc!

Sirius s-a sprijinit intr-o mana si m-a frecat pe spate, ca sa ma incalzesc:

- Esti ok acum. Calmeaza-te...

Am inchis ochii, si am zambit. Nașul meu, singura parte din familie care imi ramasese mie si lui Harry, era aici. M-am uitat la el si m-a ajutat sa ma ridic.

- Unde suntem?

- Este noua mea ascunzatoare. Cum o cheama pe cățelușa ta? spuse el si ma lua de umeri.

- Dulce.

- Dulce e ranita la un picior. Dar in rest, e bine...

M-a dus incet la Dulce, care se odihnea sub aripa unui Hipogrif mare.

- Buckbeak!

Am simtit o bucurie profunda sa-l revad pe grijuliul animal. Buckbeak si-a varat capul in pieptul meu si l-am cuprins cu ambele maini, zambind. I-am mangaiat capul pufos si am soptit: