Harley Potter #4- Turneul Întunericului

XII. Halloween p2.

Buna, Harleyheads! Voiam sa ii anunt pe cei care citesc, voteaza si dau comentarii: va iubesc ma! Imi faceti clar ziua mai buna! Asa ca nu va lasati! Va pup! Si va iubesc! ;-)

😘

Draco ma rugase sa ne intalnim in afara castelului in timpul noptii. Eram bagata in pat, invelita pana in gat. Mi-era frig si tremuram de emotie. Nu stiam ce voia el sa facem la ora aia acolo...

Hermione si celelalte fete adormisera de mult, dar eu ma holbam la tavan.

Ma stresa rau faptul ca Harry fusese ales pentru Trimagiciada. Acum, pana si numele competitiei suna ironic! De ce trebuia sa Harry sa pateasca asta?!

M-am enervat rau cand am intrat in Turnul Cercetasilor aseara: toti susoteau despre faptul ca Harry si-ar fi pus singur numele in Pocal. Ron se certase cu el, pentru ca era gelos. Si... Mi-era frica pentru el. O fi fost frate-meu neinfricat si toate cele, dar pana la urma...

*

Cand a venit ora cu pricina m-am dat jos din pat si m-am incaltat cu bocanii mei de iarna. Mi-am luat o bluza cu maneca lunga, o geaca si am iesit din Turnul Cercetasilor. Ce faceam eu acum era foarte periculos. Daca afla vreun profesor sau si mai rau: Harry, Ron si Hermione- era de rau! Trebuia sa ajung acolo cat mai repede.

Am inaintat pe holurile intunecate si am coborat mai multe scari lungi, incercand sa nu ma pierd prin intuneric. Cand am ajuns pe holul care dadea spre iesire, mi s-a facut brusc frig. Era totusi, in mijlocul noptii.

Am iesit pe usa si m-am dus spre dealul din spatele castelului. Stelele straluceau superb pe perdeaua neagra a noptii, iar unele bufnite mai strigau din cer.

- Harley!

M-am intors cu spatele la peisaj si l-am vazut pe Draco cum inainta spre mine. Purta un hanorac verde închis si era imbracat comod.

Am mers spre el si el m-a luat in brate. L-am imbratisat inapoi, si, totusi, m-am simtit putin ciudat. Nu m-am simtit rau, dar... ciudat...

Acesta ma impinse mai departe si se uita la mine, cu mainile pe umerii mei:

- Ti-e frig! Stai așa...

Si-a dat jos hanoracul si m-a ajutat sa-l imbrac. Hanoracul era cald si mirosea placut. Am zambit si l-am intrebat:

- De ce ai vrut sa ne intalnim?

- Pai, mi-era dor sa vorbim mai mult. Stii, tu, fara stres.

Am zambit. Ne-am asezat langa balustrada, uitandu-ne la stele. Un vant usurel imi ciufulea suvitele mai scurte din fata, si ma faceau sa stranut.

- Asadar, ai aflat pana la urma cine te-a salvat? ma intreba el.

Of, pe bune? Nu voiam sa discut. Dar, pana la urma, nu trebuia sa-l mint.

- Fred.

- Cum?

- Fred m-a salvat! am zis neutru.

- O... facu el, concentrandu-se pe peisaj.

- Esti ok cu asta? am spus eu si mi-am dat capul pe spate.

- Da, da... Ti-a mai zis ceva Weasley?

- O, haide, Draco! Esti gelos? Sau... am zambit eu.

- Nu.

Totuși, vorbind cu el acolo, am simțit ceva dureros în inimă.

M-am dus la marginea dealului si Draco a venit langa mine.

- Cat o sa mai tinem secret 'prietenia' asta? Pana la urma, o sa se afle ca ne intelegem, stii? a zis si am inchis ochii cand o adiere de vant mi-a ciufulit parul.

Draco ma intoarse cu fata la el.

- Te referi la Harry si ceilalti, am spus. Nu vreau sa stie ca suntem... apropiati... cumva...

- Da, ai dreptate! ofta Draco.

Am aprobat incet din cap, apoi am spus, cu inima in gat:

- Presupun că trebuie sa ne obișnuim cu ideea!

- Vrei sa încercăm? a zis el.

- Ce anume? am spus, deși știam ce voia sa zică. Mi-era frica sa recunosc.

- Sa ne dam... o sansa! a zâmbit el.

Am simtit cum inima mi-a devenit brusc si mai grea. M-am uitat in ochii lui, in care stralucea speranta, si mi-am tinut vocea stabila in timp ce am spus:

- Draco... Nu cred ca ar fi cea mai buna idee...

Expresia i s-a schimbat instant. Era trist.

- De ce?

- Stii de ce.

- Dar... Te plac. Si, cred ca si tu pe mine.

- Tin la tine... am oftat, si l-am luat in brate. Dar stiu ca nu e bine, nu ar iesi nimic bun din asta.

Tristetea era singurul lucru pe care puteam sa il inteleg pe chipul lui.

Si asa era. Nu puteam fii impreuna. Tineam la el, nu puteam sa nu o fac... Dar stiam ca daca as fi zis "da", nu i-as fi tradat doar pe Harry si pe ceilalti - ci si pe mine.