Harley Potter #4- Turneul Întunericului

XIV. Dragoni și dragoste

în acest capitol, mi-am dat seama de fapt de ce are nevoie Harley.

❌Și nu, Harley nu e genul de fată care aleargă după băieți și tot asa. Va spun asta pentru ca am primit niște mesaje urate despre subiectul acesta și:

comportamentul lui Harley este datorat vârstei. Faptul că era nehotărâtă între Draco și Fred, era pt ca nu se maturizase destul, ca un adult care știe exact ce vrea, este un copil si se zbate intre niste sentimente contradictorii, specifice varstei. La 14 ani nu iti intelegi exact emotiile:) ❌

enjoy ♥️

Saptamana ce urma, eram in Sala Mare si asteptam Profetul Zilei. Era liniște în sală, se auzea doar zăngănitul tacâmurilor pe farfurii. Hermione era si ea in sala, cu dintii din fata inca mari, dar mie nu-mi pasa.

Mai erau cateva zile si venea prima proba a Trimagiciadei. Eu și Harry stătusem într-o noapte pana târziu și vorbisem despre prima proba - era speriat, dar în același timp, curios. Îl înțelegeam, dar, dacă as fi fost eu în locul lui, as fi urlat de fiecare data când cineva mi-ar fi spus de prima proba...

Harry imi marturisise ca in seara aceasta trebuia sa vorbeasca cu Sirius. Eu una abia asteptam sa-l vad. Mi-era dor sa aud vorbe intelepte. Și mi-era dor de el in sine.

- A venit! s-a auzit o voce din sală.

M-am uitat și eu în sus. Bufnitele intrau prin deschizaturile în forma de stele din tavan, dând copiilor ziarul cu Profetul Zilei, sau alte pachete. Edwyn a zburat deasupra mea și eu am prins ziarul, apoi i l-am întins lui Hermione.

Hermione deschise repede Profetul. Ochii i se mișcau repede pe rânduri, iar expresia fetei i se modifica radical...

- Harry, Rita Skeeter scrie iar despre tine!

Harry isi plimba ochii peste ziar. Eu m-am uitat atenta la fratele meu. Părea enervat de asta.

- Ochii mei nu stralucesc ca fantomele din trecutul meu! exclama acesta si bulbuca ochii. Si... nu plang noaptea când nu mă aude nimeni dupa mama mea. Nu sunt un bebe! Ii duc dorul, dar... Ce prostii scrie femeia asta!

- Da, este adevarat, nu? spuse Hermione si striga spre capatul mesei: Hei, Ron, vino sa stai cu noi!

Ron nu se misca.

- Ah, ce , nu v-ati impacat inca? am zis si mi-am dat ochii peste cap spre frate-meu.

- De ce sa imi cer scuze? El m-a acuzat pe nedrept! exclama Harry uimit.

- Eu zic ca e gelos! spuse Daymon, care aparuse cu Kiara langa mine si Hermione.

- De acord! am zis.

Harry a oftat si a continuat sa se uite pe Profet. Dupa ce ne-am holbat toti la el, am vazut ca bulbucase ochii dupa cateva minute. Ii bulbucase, de parca il vazuse pe Cap-de-mort. Isi ridica privirea spre mine. Ma privea dezgustat.

- Ce? Nu-s chiar asa de urata! am zis revoltata.

- Uita-te la asta!

Imi intinse Profetul, cu o smucitura de mana. Am privit in josul paginii. Am crezut ca o sa mor. Acolo era o poza cu mine si cu Draco. Eram noi doi, la marginea dealului, si cadrul era fix momentul cand Draco intindea bratele spre mine.

Inima a inceput sa imi bata foarte tare si mi-au dat lacrimile. Hermione, Daymon si Kiara se adunasera in jurul meu, cu gura cascata.

- Harry, eu... am inceput si mi-am privit fratele, care se uita la mine cu o privire plina de dezamagire.